Eugen Barbu este unul dintre cei mai importanți autori și proatori ai literaturii noastre. Poeziile sale sunt studiate la nivel național și traduse în mai multe limbi de circulație internațională. În liceele umaniste din țară, Barbu este unul dintre cei mai căutați și studiați autori, după Eminescu și Bacovia. Poeziile și romanele sale sunt pline de originalitate și menite să schimbe viziuni. Natura și emoția sunt temele centrale ale autorului, iar personajele sale sunt captivante și pline de fantasme. Însingurarea absolută este, la fel, una dintre preocupările autorului, iar nebunia va fi și ea tratată cu atenție de scriitor. Sore deosebire de alte lucrări pe care acesta le semnează, aceasta este una dintre cele mai intense și, probabil, singura care tratează chestiunile politice. La scurtă vreme după căderea comunismului în statele din Balcani, se instalează treptat progresul și putem vorbi despre o așa-numită lume nouă. Titlul scrierii face referire tocmai la o regăsire a libertății și la o întoarcere la suveranitatea poporului și la stabilirea unui stat pe deplin democratic.
Angoasele comunismului și urmele adândci ale acestuia vor fi întipărite pentru totdeauna în imaginarul colectiv, iar societatea nu se va dezmetici cu una, cu două. Totuși, progresul există și globalizarea își face simțită prezența. După ce regimul communist este îndepărtat, românii au access la alimente, la educație și la libera exprimare, iar clasa muncitorească se ridică din mizeria în care era prinsă de ani. În acest context socio-politic, Barbu își conturează personajele și dă viață unei povețti realiste și extrem de interesante. În centrul romanului este un oarecare Filipache, care încearcă să-și facă un nume în societatea nou apărută de după eliberare. Fel și fel de intrigi se țes în jurul acestui personaj și apar dușmani de temut. Eroul nostru nu este un om rău și nici nu caută să se îmbogățească rapid pe căi necuvenite. Este însă un ins curajos, avid după libertatea furată prea multă vreme. Va reuși el să-și construiască viața mult visată? Eugen Barbu știe cum să-și gestioneze personajul, care treptat suferă crize de furie și care se tot revoltă împotriva rămășițelor unui sistem bolnav și perfid. Progresul apare ca o țintă publică, iar structurile societății se definesc în funcție de grandoarea acestuia. În poveste mai apar, pe alocuri, fel și fel de eroi și antieroi, care au rolul de a condimenta acțiunea și de a aduce un plus de valoare scrierii.
Spre deosebire de pamfletele sau satirele lui Caragiale, scrierea lui Barbu este realistă, ruptă dintr-o realitate brută și menită să schimbe calea istoriei pentru totdeauna. Vom empatiza cu personajele noastre, le vom cunoaște fricile și angoasele, le vom trăi visurile și vom duce, odată cu acestea, bătălia finală, pentru eliberare.
Cartea va fi foarte bine primită în cercurile elitiste, iar Barbu va fi apreciat și criticat pentru curaj, deopotrivă. Astăzi, la numai un click depărtare, scrierea poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (1997), Editura pentru Literatură (1999), Meridiane (2001), Venus (2000).