Eugen Barbu - Miresele

Eugen Barbu, fiul lui Nicolae Crevedia, s-a născut pe 20 februarie 1924 la București. Încă din liceu începe să scrie diverse povestiri însă superficial. Se înscrie la Facultatea de Drept la care renunță în favoarea Școlii de ofițeri și jandarmi pe are o termină în 1945.  În această perioadă debutează în reviste precum Veselia, Păcală sau Epigrama sub pseudonimul de Eugen Baraba. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere și filosofie dar nu își susține licența. A lucrat la Casa Scânteii ca revizor și corector iar apoi s-a decis că a venit momentul să publice primul său volum ”Munca de jos” în 1955. În 1956 publică două romane ce au legătură cu fotbalul, o veche pasiune a autorului, iar în 1957 apare romane ”Groapa” considerat de critici cel mai bun din cariera sa.

Barbu a fost implicat și în politică, alături de Corneliu Vadim Tudor a înființat partidul cu doctrină naționalistă ”România Mare” pe care l-a reprezentat între 1992 și 1993 în Parlamentul României.

Eugen Barbu moare pe 7 septembrie 1993 la București lăsând-o în urmă pe soția sa, actrița Marga Barbu.

Colecția de povestiri ”Miresele ” a fost publicată în 1975 la editura Minerva, ediție pe care o poți găsi pe site-ul nostru în ambele tiraje. Această colecție cuprinde povestirile în premieră: Smintirea jupâniței Ruxandra, Nunta cu ighemonicon, Iarba și Miresele si Bătrâna, dar și povestiri care după zeci de încercări eșuate de publicare solitar, au ajuns aici.

Eugen Barbu nu este un autor ușor de înțeles, însă o să lăsăm stilul său inconfundabil pentru mai târziu, iar acum o să povestim câte ceva din antologia sa. În ”Smintirea jupâniței Ruxandra”, fiica domnitorului Belivacă, Ruxandra, se îndrăgostește iremediabil de Duță, zugravul bisericii. Păcătuiesc chiar în altarul pe jumătate pictat iar boierul îi prinde și îi pedepsește pe amândoi. Pe el îl face să uite că e bărbat iar pe ea o reneagă și o alungă la o mânăstire de lângă Capua. ”Nunta cu ighemonicon” spune povestea lui Amza care din locotenent al principelui, ajunge haiduc. Pentru a se răzbuna pe sortita sa ce l-a înșelat, a dat foc bisericii în care avea loc nunta omorând zecile de oameni dinăuntru. ”Pe ploaie” surprinde trei țărani loviți de trăsnet chiar înainte de nunta mezinului. Pentru a le scoate electricitatea din corp, sătenii îi îngroapă însă ploaia care nu se mai oprește le chinuie agonia și disperarea. ”Domnișoara Aurica”, ”Ziua unui pierde-vară” și ”Un tânăr frumos ca Ramon Novarro” fac parte din seria ”Grivița” care descrie un București interbelic cu un iz de fantastic presărat cu personaje ce povestesc viața lor prăfuită din acest oraș sumbru.

Perspectiva sa complexă și glasurile sale transpuse în personaje provoacă introducerea în orice atmosferă. Un împătimit al cosmosului care, atunci când e pe Pământ, încearcă să arate culori, parfumuri sau sunete. Trebuie să vă pregătiți însă de legăturile personajelor și nuvelelor între ele. Nu sunt în ordine însă dacă vei fi atent, vei vedea că se cuplează și au mai mult sens.