Eugen Barbu - Saptamana nebunilor

Eugen Barbu este cunoscut la nivel mondial ca fiind unul dintre cei mai cunoscuți prozatori și poeți pe care România i-a oferit literaturii universale. Publicist, jurnalist și colaborator al unor gazete de renume, personaj controversat din pricina legăturilor cu regimul comunist, este un nume imens în literatura noastră. Studiază Dreptul, dar nu își dorește o carieră în acest domeniu și schimbă domeniul, alegând Facultatea de Litere, din cadrul Universității din București. Lucrează ca jurnalist începător și, mai apoi, specialist în presa de stânga a epocii, iar acest lucru îi aduce beneficii și critici deopotrivă. Debutează cu volumul „Munca de jos”, după care scrie romanele „Groapa”, „Principele” sau „Săptămâna nebunilor”. Păstrează un jurnal pe care nu îl va face public în timpul vieții și care va ajunge înapoi atenția presei și a publicului abia după moartea sa.

„Săptămâna nebunilor” este o lucrare deosebită, care face parte din seria Haiducii și care a ajuns și pe micul ecran într-o peliculă extraordinară cu Marga Barbu și Florin Piersic în rolurile principale. Lucrarea aduce în prim plan viața de haiducie, domniile fanariote și lupta pentru eliberarea Țării Românești. Arta cu care Barbu aduce în atenția noastră o pagină din istoria țării este magistrală, iar personajele sunt angrenate într-o poveste plină de suspans și care va deveni nemuritoare. Suntem purtați într-un timp trecut, parcă pierdut, alături de o adunătură de protagoniști și antagoniști, care au însă un scop comun. Dușmanii care invadează teritoriul sunt descriși într-o manieră realistă de Barbu, care, pe alocuri, îi hiperbolizează și le oferă calități de-a dreptul exagerate. Acțiunea se concentrează îndeosebi pe domnița Ralu, care ne amuza și ne încântă in același timp.

O serie de evenimente se succed într-un mod neașteptat și devin centrul unei scrieri alese. Cumva, Barbu este cuprins în frenezia veacului și dorește să acapareze întreg publicul cu lucrarea sa spectaculoasă. Acțiunea este complexă și personajele sunt multiple și de toate categoriile, fapt ce va bulversa cititorul. Pasajele descriptive de la început se răresc pe parcurs, iar acțiunea stă să explodeze de fiecare dată. Totuși, în nebunia veacului presărat de confruntări armate, există speranță și o poveste de iubire sinceră. Cele două planuri alternează și se îmbină frumos, fapt ce cucerește audiența.

Curios sau nu, Barbu nu exagerează în privința conflictului și nu dorește să ne plictisească cu detalii strategice, militare și despre armata căzută pe câmpul de luptă. Ecranizarea despre care aminteam anterior respectă întocmai tiparul construit de autor în lucrare, iar succesul este unul răsunător.

Cartea va fi tradusă în mai multe limbi de circulație mondială, iar numele lui Barbu va atinge legenda. Astăzi, pe site-ul nostru, este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Grămadă (1996), Albatros (1985).