Despre Eugen Ionescu
Născut pe 26 noiembrie 1909 la Slatina, Eugen Ionescu a fost un dramaturg roman a cărui lucrare, Cântăreaţa cheală, apărută în 1949, a creat o revoluţie în tehnicile dramaturgice şi a inaugurat teatrul absurdului – o serie de lucrări ale unor dramaturgi europeni şi americani care considerau că, în esenţă, condiţia umană este marcată de absurd, de lipsă de sens, că omenirea este, din acest motiv, blocată în teamă, deznădejde, debusolare. Tatăl său a fost avocat, iar mama sa, Marie-Therese, era franţuzoaică. Eugen Ionescu a fost adus în Franţa la patru ani, însă s-a reîntors în România în 1925, unde urmat liceul Sfântul Sava, a obţinut licenţa în Limba Franceză la Universitatea din Bucureşti, continuându-şi docoratul la Paris şi rămânând definitiv în capitala franceză din 1945. A devenit membru al Academiei Franceze.
În Cântăreaţa cheală există o scenă celebră, în care două persoane vorbesc despre banalităţi, despre vreme, despre locuinţă, despre câţi copii au, până să realizeze subit că sunt soţ şi soţie. Tema aceasta a instrăinării de sine şi de ceilalţi, a dificultăţii comunicării, va fi recurentă la Eugen Ionescu, dezvoltată în multe lucrări ulterioare, alături de teama, de groaza de moarte. Spre exemplu, în Lecţia, un profesor extrem de timid se foloseşte de sensurile pe care le atribuie cuvintelor pentru a crea o stare de dominare despotică asupra unei eleve. În Scaunele, un cuplu de bătrâni aşteaptă sosirea unei audienţe pentru ca bătrânul să-şi spună mesajul de adio posterităţii. Se adună, însă, numai scaune goale. Convinşi că mesajul va fi transmis de către un vorbitor pe care îl angajaseră în prealabil, cei doi oameni în vârstă se sinucid. Oratorul, însă, suferea de afazie şi tot ce spunea era lipsit de noimă. Pe măsura trecerii timpului, atenţia autorului se canalizează mai puţin spre paradoxurile intelectuale şi, aşa cum se vede în ultimele sale lucrări, devine interesat mai degrabă de lumea viselor, a viziunilor, a explorării subconştientului. Cartea sa de eseuri critice, NU, a fost premiată de un juriu condus de Tudor Vianu. Eugen Ionescu a murit pe 28 martie 1994 la Paris.