Reducere între 25% și 50% la 40.000 de cărţi!

NU

Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!

Eugen Ionescu - NU Vezi detalii Eugen Ionescu - NU IN STOC Pret: 9,00 Lei

Alte titluri publicate de același autor:

Eugen Ionescu - Setea si foamea (volumul 2) -30% Vezi detalii Eugen Ionescu - Setea si foamea (volumul 2) IN STOC Pret: 8,00Lei 5,60 Lei
Eugen Ionescu - Teatru (2 volume) -25% Vezi detalii Eugen Ionescu - Teatru (2 volume) IN STOC Pret: 60,00Lei 45,00 Lei
Eugen Ionescu - Cantareata cheala. Setea si foamea (2 volume) -25% Vezi detalii Eugen Ionescu - Cantareata cheala. Setea si foamea (2 volume) IN STOC Pret: 36,00Lei 27,00 Lei
Eugen Ionescu - EU Vezi detalii Eugen Ionescu - EU IN STOC Pret: 7,00 Lei
Eugene Ionesco - Insinguratul -25% Vezi detalii Eugene Ionesco - Insinguratul IN STOC Pret: 5,00Lei 3,75 Lei
Eugen Ionescu - Jocul de-a macelul -40% Vezi detalii Eugen Ionescu - Jocul de-a macelul IN STOC Pret: 10,00Lei 6,00 Lei
Eugene Ionesco - Insinguratul -25% Vezi detalii Eugene Ionesco - Insinguratul IN STOC Pret: 5,00Lei 3,75 Lei
Eugen Ionescu - NU
Opera de pseudocritică “Nu” de Eugen Ionescu, a apărut în anul 1934, la editura Vremea, din București, fiind scrisă în prima partea a carierei acestuia, având parte la început de o serie de polemici aprinse, opera trebuind să apară la editura Fundației pentru Literatură și Artă “Regele Carol II”, însă, Alexandru Rosetti, directorul acestei edituri, opunându-se vehement publicării operei.
Publicarea titlului la editura Vremea, este totuși și ea sub semnul întrebării, asta datorită aspectelor critice ce intră în contradicție cu credințele literare ale comitetului care i-a acordat lui Eugen Ionescu, un premiu pentru tinerii scriitori needitați, printre cei care s-au opus acestei publicări, amintind de Tudor Vianu sau Șerban Cioculescu.
Opera a zdruncinat astfel la apariție scena literară din România, tânărul Ionescu, un tip fără prejudecăți și cu o atitudine rebelă și tăioasă la adresa României și a clasei literare de atunci, alege să spună direct ceea ce crede despre cei mai în vogă scriitori ai vremii, aici fiind amintiți, printre mulți alții, Mircea Eliade, Tudor Arghezi sau Camil Petrescu.
Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Humanitas, fiind singura editură care publică opera, prima ediție fiind publicată în anul 1991, în format broșat, iar cea de-a doua în anul 2002, în același format broșat.
Eugen Ionescu sau Eugène Ionesco, așa cum avea să fie numit în Franța, s-a născut la data de 26 noiembrie 1909, în Slatina, județul Olt, fiind cel care întemeiază teatrul absurd în Europa, piesele acestuia fiind jucate pe cele mai importante scene de pe bătrânul continent.
Ajunge în România în anii ’20, după ce copilărește în Franța, iar limba română este învățată de la zero, acesta fiind pe atunci un tânăr adolescent de cincisprezece ani, cu viziuni diferite în ceea ce privește spațiul est-european.
Urmează școala în București și Craiova, iar în anul 1934, obține diploma de licență, după finalizarea “Facultatății de Litere” din București.
Printre cele mai însemnate opere ale dramaturgului, putem aminti de “Cântăreața cheală”, 1950, “Rinocerii”, 1959 sau “Delir în doi”, 1967.
Opera de pseudocritică “Nu” de Eugen Ionescu reprezintă o transpunere a unor idei tăioase despre o multitudine de lucrări literare din România, anilor ’30, autorul alegând să desființeze adevărate personalități literare ale epocii, acesta ajungând să aibă parte, după publicarea operei, de mai multe polemici dure și de o multitudine de controverse ce arată curajul de care acesta a dat dovadă în disprețuirea culturii din România.
Se pot spune multe lucruri rele despre opera lui Eugen Ionescu, însă, nu se poate spune că, marele dramaturg, pe atunci la vârsta primei tinereți, nu dispunea de un talent critic, fiind foarte combativ în ceea ce privește susținerea propriului punct de vedere prin argumente irefutabile. 
Astfel că, prin cele două părți, în care opera se împarte, acest tânăr, distruge din temelii o clasă literară și distruge idolii care se așezaseră confortabil pe soclul literar al vremii, printre cei vizați de Ionescu, fiind Tugor Arghezi, cel care în percepția lui Eugen Ionescu, “se va dizolva în uitare” sau Camil Petrescu, care va preda mai departe literaturii “una dintre cele mai proaste cărți a vremii”, vorbind fără menajamente despre “Patul lui Procust”.
Mai departe, tânărul Ionescu, nu se dezminte, căci prin lama ascuțită și plină de avânt, trec Titu Maiorescu și al său articol despre cultura română, sau alți poeți celebri ai vremii, cum este cazul lui Ion Barbu sau al lui Ion Minulescu, cel care este așezat pe același piedestal cu Tudor Arghezi, ce se dizolvă printre “flori(le) de mucigai”.  
Tehnica ermetică a lui Ion Barbu este distrusă și ea de Ionescu, fiind considerată ca “un mecanism psihologic-inferior” ce creează gratuit “difficultăți cititotului”, totul fiind o mască ce acoperă “un sertar cu morcov”.
Chiar dacă alege să arunce cu noroi în cele mai de seamă figuri literare ale începutului de secol XX, Eugen Ionescu, spune fără constrângere o părere avizată și calculată intens, despre ceea ce pare a fi una dintre cele mai argumentate opere critice, oferind un punct de vedere împotriva curentului, în acea perioadă “domoală” din punct de vedere critic și satiric.

sus