Eugen Ionescu - Teatru
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Lucrarea dramatică intitulată sugestiv “Teatru” de Eugen Ionescu, a apărut în anul 1968, în două volume broșate și cartonate, la editura pentru Literatura Universală, fiind o reeditare a operelor de teatru scrise de marele dramaturg, mai târziu, fiind publicat și un al treilea volum, de către editura Humanitas.
Lucrarea prezintă opt piese de teatru importante scrise de autor, printre care “Rinocerii” și “Cântăreața cheală”, două dintre cele mai importante opere dramatice scrise de dramaturgul român.
Considerat a fi părintele teatrului absurd, Eugen Ionescu s-a făcut remarcat, cu precădere în Franța, acolo unde a scris mare parte din opere, vorbind aici de prima lui piesă de teatru, “Cântăreața cheală” , care a fost difuzată pentru prima oară la Teatrul „Des Noctambules” din Paris, la începutul anilor ’50, fiind în acel moment considerată o capodoperă a vieții cotidiene, unde minciuna și ipocrizia, începeau să crească în intensitate.
Printre alte edituri care publică lucrările teatrale ale autorului, putem aminti de editura Minerva, din colecția Biblioteca pentru toți, 1970, în format broșat, cumulând un număr de treisprezece piese de teatru, editura Univers, 1994-1998, în cinci volume broșate, sau editura Humanitas, 2003, în format broșat, fiind editura care strânge toată opera teatrală a autorului, în peste zece volume de o importanță majoră pentru cultura română.
Eugen Ionescu sau Eugène Ionesco, nume atribuit în Franța, s-a născut la data de 26 noiembrie 1909, în orașul Slatina din Olt, fiind cel care pune bazele teatrului absurd în Franța, România și mai mult în toată Europa, având parte de un succes venit din partea autorităților franceze sau din partea celor române.
Pentru că, mama acestuia era de origine franceză, Eugen copilărește mai mult în Franța, revenind în România, după ce mama sa pierde custodia copiilor, aceștia revenind tatălui lor, Eugen Ionescu, de profesie avocat.
Începe să învețe limba română de la zero, iar spre sfârșitul anilor ’20, ajunge să se înscrie la la “Facultatea de Litere”, din București, în anul 1934, primind diploma de licență în literatura franceză.
Primele scrieri apar în revista lui Tudor Arghezi “Bilete de papagal”, poezia și articolele critice, fiind primele lui scrieri de referință în literatura română.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Cântăreața cheală”, 1950, “Rinocerii”, 1959 sau “Delir în doi”, 1967.
Lucrarea dramatică “Teatru” de Eugen Ionescu reprezintă una dintre cele mai reprezentative transpuneri a operei dramatice scrise de-a lungul timpului de marele dramaturgist, în realizarea acestei ample traduceri din limba franceză a operelor, stând patru persoane importante în universul literar al anilor ’60, fiind vorba despre Ion Vinea, Mariana Șora, Iosif Igiroșianu sau Florica Șelmaru.
Prezentând un parcurs în universul absurdului, autorul creionează o altă față a vieții, în care oamenii au tendința să recurgă la aspecte imorale și de o falsitate ieșită din comun, fiind vorba aici despre opera sa de debut “Cântăreața cheală”, pe care o prezintă ca o degenerare a relaționării interumane într-un decor englezesc de înaltă ținută, în contradicție cu aspectele morale.
“Lecția”, cea de-a doua piesă din primul volum propune o, chiar o lecție din partea unui profesor de 60 de ani, dată unei eleve de 18, în apartamentul acestuia, totul fiind dus în liniile unor argumente ce nu își găsesc o concluzie clară, totul fiind schimbat iremediabil în percepția spectatorului, care trece de la râs, la frică sau chiar milă.
Mai departe, putem desluși alte opere ce au în prim plan această argumentație de tip “non sequitur”, totul rămânând fără o concluzie clară în urma argumentelor prezentate în opere, vorbind aici de “Scaunele” ce poate fi asimilată ca o iluzie a bunăstării, ori “Rinocerii”, operă ce propune în același dulce stil absurd creat de autor, o metamorfoză a conștiinței, oamenii fiind transformați în rinoceri, asta pentru a scoate în evidență acceptarea condiției omului.
Berenger, figura principală din operă, pare a fi persoana lipsită de moralitate, dar care are forța de a-și accepta, într-un final condiția, fără a capitula.
Operele teatrale propuse de autor, au forța de a trezi în sufletul cititorului și mai mult de atât, în sufletul spectatorului, valențe profunde, filosofice și morale, ce nu pot fi îmbrățișate decât cu ochii minții, astfel că, toate aceste aspecte absurde, au puterea să spună atât de mult, prin intermediul unui fir al acțiunii atât de încâlcit și tern.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro