Despre Eugen Simion
La 25 mai 1933 s-a nascut Eugen Simion, este un critic si istoric literar roman, eseist, editor, profesor si academician. Cele mai cunoscute carti ale sale sunt: Proza lui Eminescu (1964), Orientari in literatura contemporana (1965), Eugen Lovinescu, scepticul mantuit (1971), Scriitori romani de azi (1974-1989, patru volume), Dimineata poetilor (1980), Intoarcerea autorului (1981), Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995).
A urmat studiile secundare la Liceul Sfintii Petru si Pavel (devenit mai tarziu Liceul I. L. Caragiale) din Ploiesti. I-a avut ca profesori de limba romana pe Gh. V. Milica, elev al lui G. Ibraileanu, si pe Constantin Enciu. Intre 1952 - 1957 a urmat cursurile Facultatii de Filologie din Bucuresti, unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Al. Rosetti si Iorgu Iordan. Eugen Simion a fost coleg cu Nichita Stanescu si Matei Calinescu.
Dupa incheierea studiilor universitare a devenit cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara G. Calinescu al Academiei Romane. Din 1962 s-a angajat ca redactor al „Gazetei literare”, iar intre anii 1964-1971 a fost lector universitar la Istoria literaturii romane. El a functionat ca lector invitat de limba romana la Universitatea Sorbonne (Paris - IV), obtinand si o bursa de studii in Republica Federala Germania (1974). Din 1971 a devenit conferentiar universitar, iar din 1990, profesor universitar al Facultatii de Litere de la Universitatea din Bucuresti. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie si Teorie Literara G. Calinescu din Bucuresti.
A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu in revista Tribuna (1958). De aemenea, a inceput sa colaboreze frecvent la revistele Gazeta literara, Contemporanul si Viata romaneasca. In 1983, impreuna cu un mic grup de critici literari, a preluat conducerea revistei Caiete critice (din 1979) si a implicat-o in actualitatea literara romaneasca. Au urmat numere precum Romanul romanesc de azi, Poezia tanara, Critica si istorie, Postmodernism, Jurnalul ca literatura, numere monografice consacrate lui Sorin Titel, Panait Istrati, Marin Preda. In 1987 cenzura suspenda revista Caiete critice din cauza numarului dedicat integral lui Mircea Eliade. In 1990 reapare ca o revista de critica, teorie si informatie literara, iar Simion este ales directorul acestei publicatii.
In 1991, impreuna cu alti intelectuali, a infiintat Grupul Interdisciplinar de Reflectie (G.I.R.), cu intentia de a propune solutii pentru democratia romaneasca. O parte din dezbaterile organizate de G. I. R. apar in „Caiete critice”. In martie 1991, Simion este ales membru al Academiei Romane cu sediul la Londra, iar in luna noiembrie a aceluiasi an este ales in Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Deceniul Mondial al Dezvoltarii Culturale. Anul urmator devine presedintele Comitetului Interguvernamental Unesco si, peste inca doi ani, este ales vicepresedinte al Academiei Romane si presedinte in anul 1998. Mandatul s-a incheiat in 2006, iar la momentul actual este presedintele Sectiei de Filologie si Literatura a Academiei Romane.
El a publicat peste 3.000 studii si articole in reviste de specialitate si a fost cel care a coordonat Dictionarul general al literaturii romane, vol. I-VII, 2004-2009. Din 2005 tine o rubrica permanenta in revista Cultura sub numele Ariergarda avangardei.
Opera: Proza lui Eminescu (1964); Orientari in literatura contemporana (19650; Eugen Lovinescu, scepticul mantuit (1971, reeditata in 1994); Scriitori romani de azi (1974, reeditata in 1978); Scriitori romani de azi, II (1977); Scriitori romani de azi, III (1983); Scriitori romani de azi, IV (1989); Dimineata poetilor (1980, reeditata de trei ori:1996, 1998, 2008); Sfidarea retoricii. Jurnal german (1985, reeditata in 1999); Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995); Clasici romani, I, Grai si Suflet & Cultura Nationala (2000); Fictiunea jurnalului intim, vol. I-III (2001); Mircea Eliade, nodurile si semnele prozei (reeditata in 2005 si 2006); Ion Creanga. Cruzimile unui moralist jovial (2011); Cioran – o mitologie a nedesavarsirilor (2014).