Despre Eugene Sue
Eugene Sue, in intregime Marie-Joseph Sue (n. 26 ianuarie 1804, Paris, Franta – d. 3 august 1857, Annecy, Savoia) a fost un autor francez de romane senzationale ale laturii apasatoare a vietii urbane si un exponent de frunte al foiletonului (serial de ziar). Lucrarile sale, desi au dat gres pentru melodrama lor, au fost primele care au abordat multe dintre bolile sociale care au insotit Revolutia industriala din Franta.
S-a nascut la Paris, fiul unui distins chirurg din armata lui Napoleon, Jean-Joseph Sue, si se spune ca ar fi avut-o ca nasa pe imparateasa Josephine. Sue insusi a exercitat functia de chirurg atat in campania franceza din 1823 in Spania, cat si la batalia de la Navarino, in 1827. In 1829, moartea tatalui sau l-a pus in posesia unei averi considerabile, iar el s-a stabilit la Paris.
Experientele sale navale au furnizat o mare parte din materialele primelor sale romane, Kernock le pirate (1830), Atar-Gull (1831), Salamandra (2 volume, 1832), Paiata (4 volume, 1832-1834) si altele, care au fost alcatuite in varful miscarii romantice din 1830. El a scris in stilul cvasistoric Jean Cavalier, ou Les Fanatiques des Cevennes (4 volume, 1840) si Latreaumont (2 volume, 1837). Mathilde (6 volume, 1841) contine prima expresie cunoscuta a popularului proverb „La vengeance se mange tres-bien froide”, tradus in 1846 ca "Revenge is very good eaten cold" de D.G. Osborne, care constituie, de asemenea, prima utilizare cunoscuta a limbii engleze a proverbului si, in ultima vreme, exprimata in engleza sub denumirea de „Razbunarea este un fel de mancare cel mai bine servit la rece.”
El a fost puternic afectat de ideile socialiste ale vremii, iar acestea au determinat cele mai cunoscute opere ale sale, romanele anti-catolice: Misterele Parisului (publicat in Journal des debats din 19 iunie 1842 pana in 15 Octombrie 1843) si Jidovul ratacitor (10 volume, 1844-1845), care au fost printre cele mai populare exemplare ale romanului de serie. Jidovul ratacitor este un roman gotic care infatiseaza personajul titular in conflict cu raufacatorul, un iezuit ucigas pe nume Rodin. Aceste lucrari infatisau intrigile nobilimii si viata aspra a subclasei unui public larg. Cartile lui Sue au provocat controverse atat din cauza continutului de scene puternic violente, cat si din cauza subtextelor socialiste si anticlericale. El le-a mai urmat cu cateva carti singulare: Cele sapte pacate capitale (16 volume, 1847-1849), care contineau povesti pentru a ilustra fiecare dintre cele sapte pacate mortale, si Les Mysteres du peuple (1849-1856), o serie lunga de romane istorice, care a fost suprimata de catre cenzor in 1857, si alte cateva, toate la scara foarte mare, desi numarul de volume ofera o idee exagerata a lungimii lor. Les Mysteres du peuple este o lunga serie de povesti scurte si romane care se ocupa de istoria Frantei.
Unele dintre cartile lui Sue, printre care Jidovul ratacitor si Misterele din Paris, au fost dramatizate de el insusi, de obicei in colaborare cu altii. Perioada sa de cel mai mare succes si popularitate a coincis cu cea a lui Alexandre Dumas, cu care a fost comparat.
Dupa Revolutia Franceza din 1848, a fost ales in Adunarea Legislativa din circumscriptia Paris-Sena, in aprilie 1850. A fost exilat de la Paris ca urmare a protestului sau impotriva loviturii de stat franceze din 1851. Acest exil a stimulat productia sa literara. Sue a murit la 3 august 1857, in Annecy-le-Vieux, Savoy.