Eusebiu Camilar - Negura
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Romanul “Negura”, de Eusebiu Camilar, a apărut în anul 1949, primul volum, iar cel de-al doilea, un an mai târziu, la editura de Stat, fiind unul dintre romanele în care se prezintă viața plină de umbre a războiului, umbre care rămân și care nu se mai pot desprinde din conștiința marcată de deznădejde.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1959, 1961 și 1968 în format broșat și cartonat.
Eusebiu Camilar s-a născut la data de 7 octombrie 1910, în comuna Udești, din județul Suceava, fiind un însemnat scriitor, poet și traducător român, membru corespondent al Academiei Române.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Prăpădul Slobodei”, 1943, “Avizuha”, 1945, “Valea hoților”, 1948, “Împărăția soarelui”, 1955 sau “Inimi fierbinți”, 1956.
Romanul “Negura”, de Eusebiu Camilar, reprezintă un roman de război, care prezintă lupta de pe front dintre armata română și armata sovietică, romanul având în momentul apariției o serie de critici, susținându-se că romanul este politizat, armata română, fiind cumva acuzată de ororile de pe front.
Opera este revizuită în anul 1961, fiind mult mai naturală și mai aerisită, însă în general sensul fiind păstrat, având parte de contradicții duse până la extrem.
Opera propusă de Eusebiu Camilar, iese în evidență prin universul și viziunea proprie pe care acesta o întreprinde, opera fiind concepută cumva pentru a fi regizată, autorul având un talent în ceea ce privește prezentarea în cuvinte a tumultului pe care îl poate reda un câmp de bătălie, dar și o creionare a personajelor ca un întreg, totul fiind aici descris în masă.
Toate momentele în care autorul prezintă ororile prin care un ostaș trece într-un anumit moment, sunt mai apoi întregite în percepția comună, care se intensifică în fiecare cotlon de univers beligerant.
Romanul prezintă momente explicite, momente în care soldații se târăsc și își strigă deznădejdea în tot acest tablou presărat în negură, care păstrează într-o percepție adânc ascunsă în simțire, moralitatea, dusă până în pragul credinței, fiind la orice pas oferite momente de răgaz în care vechea imagine a satului, agonizează în mințile delirante ale ostașilor, rostind o rugăciune de salvare.
Nu putem vorbi aici de multe episoade individuale, dialogul fiind foarte puțin prezent, iar personajele cumva episodice, ieșind în evidență doar în momentele în care încearcă să facă ceva eroic, sau când au timp să schimbe câteva vorbe în tranșee. Din acest punct de vedere, opera se aseamănă cumva cu opera marelui scriitor german Erich Maria Remarque, în marcanta operă “Nimic nou pe frontul de vest”.
În final, se poate afirma că întreagă operă a lui Camilar este cumva o pictură așezată pe un șevalet în care autorul aliniază cuvintele cu un lirism special, bazat pe aspecte psihologice redate de un câmp de luptă care naște tragedii și care duc totul la o vizualizare ușoară din partea cititorului, cel care trăiește cumva printre asurzitoarele cuvinte așezate atent de autor.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro