Eusebiu Camilar - Poarta furtunilor

Eusebiu Camilar este, probabil, una dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii române, traducător celebru și eseist. Născut și crescut într-o perioadă problematică din punct de vedere social și politic, Camilar pornește cu greu în cariera care îi va aduce faima internațională. Născut și crescut într-o familie de țărani, nu beneficiază de o educație aleasă, însă este înzestrat cu o inteligență nativă debordantă și capătă o curiozitate pentru domenii precum literatură, teatru și istorie. Nu se declară vreun patriot, însă simpatizează cu idealurile de preamărire ale veacului, dar nu se implică activ în chestiuni politice sau diplomatice. Este curtat, ce-i drept, de câteva ministere și i se propun funcții importante de răspundere, dar le refuză pentru a urma calea literelor.

Debutează cu „Moldova literară”, scriere care atrage numaidecât atenția publicului și impresionează criticii literari. Totuși, rupe barierele impuse de strictețea comunistă și depășește limitele gândirii pragmatice. Îmbină frumos istoria și patriotismul cu nebunia dramatică a lumii imaginare pe care o creează. Este influențat de operele anticilor și face o pasiune pentru Eschil și Sofocle, ale căror opere le va traduce ceva mai târziu.

Lucrarea intitulată „Poarta furtunilor” este una dintre cele mai apreciate scrieri în țara noastră, dar și la nivel european, iar numele scriitorului avea să fie titrat de marile publicații jurnalistice ale lumii. Aici, spre deosebire de alte lucrări, Camilar este un vizionar desăvârșit, plin de emoție și candoare, iar trimiterile către alte lucrări clasice sunt, de această dată puternice. Cartea tratează atât sfera socială a lumii sale, cât și pe cea politică, spirituală și umană. Revolta și neputința sunt constantele lumii evocate de Camilar, iar aici vorbim atât de o revoltă generalizată, cât și de una individuală, care vizează fiecare personaj și dramele prin care acesta trece de-a lungul poveștii.

Autorul face fel și fel de analogii, trimiteri în trecut, critică societăți, blamează conducători, dezvoltă obsesii și construiește imagini hiperbolizate. Cititorul este anihilat cu fel și fel de imagini, este purtat dincolo de zona sa de confort și îndemnat să caute în permanent schimbarea, chiar și în cele mai negre vremuri. Curiozitatea se instalează încă de la primele paragrafe, iar lucrarea devine din ce în ce mai agonizantă. Suișuri și coborâșuri interesante, personaje complexe, trădări și emoții exploatate la extrem, asta ne oferă autorul în paginile manuscrisului, care va fi tradus în numeroase limbi de circulație internațională. Opera va sta la baza unor piese de teatru și chiar va fi utilizată drept sursă de inspirație pentru scriitorii aflați la început de drum. Nu de puține ori, Camilar va fi citat în alte scrieri, iar evocările sale vor fi izvorul altor lucrări geniale de mai târziu. Lucrarea de față este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează Militară (1972), Militară (1955).