Publicată pentru întâia oară în 1960, cartea lui Eusebiu Camilar face parte din rândul acelora ce vor rămâne în istoria poporului român. Destinate îndeosebi copiilor și adolescenților, povestirile eroice, îmbinate cu iz de mister și note fantastice, vor cuceri publicul de pretutindeni. Urmând același tipar cu Petre Ispirescu, Camilar redă simplu, dar cu o forță de evocare incredibilă, evenimente istorice din istoria lumii, ori prezintă povești fantastice cu zâne și zmei.
La Camilar istoria este distorsionată, romanțată și hiperbolizată. Avem de-a face cu tot felul de legende și mituri populare, dezbătute și analizate de autor într-o manieră inegalabilă. Personajele sunt multiple și fiecare are un rol deosebit în închegarea tabloului final. Deși, de regulă, urmărim evoluția unui singur personaj, Camilar nu își neglijează nici personajele secundare. Treptat, pătrundem într-o lume fabuloasă, pășim într-un tărâm de basm și suntem martori la fel și fel de peripeții și situații neprevăzute. Este interesant de amintit că, spre deosebire de Ispirescu, Camilar nu își pierde simțul realului, iar operele sale nu sunt ficțiune pură. Dacă la Ispirescu eroii sunt strict din domeniul fantasticului, iar lupta supremă între bine și rău este prezentă în toate narațiunile, la Eusebiu Camilar întâlnim personaje istorice reale. Câteva dintre narațiunile sale se concentrează pe luptele lui Ștefan cel Mare cu turcii. Avem descrise taberele războinice în cel mai mic detaliu și incursiunea domnitorului spre izbândă.
Este evidentă romanțarea acestor informații și suplimentarea lor cu elemente fantastice, scopul fiind acela de a atrage publicul de toate vârstele.
În alt narațiune, Camilar vorbește despre patriotism și despre datoria românilor de a-și proteja și iubi necontenit țară. Și de această dată, ne sunt prezentate fapte istorice mărețe ale unor mari conducători.
Eusebiu Camilar se naște la Udești și provine dintr-o familie de țărani. Scrie încă din anii adolescenței și se arată interesat de critică literară străină și istorie. Devine membru corespondent al Academiei Române și se îndreaptă către proză scurtă și nuvele istorice.
Întreprinde numeroase călătorii în străinătate, iar experiențele trăite îi vor servi drept sursă de inspirație pentru operele de mai târziu. O bună bucată de vreme traduce literatură rusă și dezvoltă o pasiune pentru operele lui Gogol. Mai târziu va abandona traducerile și își dezvoltă propria-i carieră. Deși se îndepărtează de autorii ruși, întreaga carieră îi va fi marcată de influența acestora, împrumutând chiar sintagme și jocuri de cuvinte de la Pușkin sau Tolstoi.
Deși a lăsat moștenire literaturii universale opere de o însemnătate extraordinară, numele lui Camilar va fi dat uitării, iar scrierile sale nu vor beneficia de prea mare popularitate după moartea sa. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale povestirilor eroice, după cum urmează: Ion Creangă (1985), Tineretului (1967/1965), Allfa (2001).