Publicat pentru întâia oară în anul 1962, manuscrisul lui Fănuș Neagu avea să se bucure de mare succes pe piața de carte. La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, dintre care amintim: Porto Franco (1994), Curtea Veche (2011), Editura pentru Literatură (1962), Semne (1994).
Conținând scurte povești, cu o acțiune ce se petrece în 1964, cartea este de-a dreptul fascinantă. Autorul portretizează interesant viața trăită pe plaiurile natale, în inima Bărăganului și accentuează momente importante din existența umilă a consătenilor săi. Fiecare poveste este diferită, dar toate sunt îmbrăcate într-o nostalgie stranie. Astfel pătrundem într-un univers straniu, ne întoarcem în copilărie, ori suntem trimiși în viitor. Ne plimbăm pe străzile prăfuite ale Bărăganului, alături de bunica bătrână ori alături de copiii năzdrăvani.
Fănuș Neagu nu se îndepărtează de stilul care l-a consacrat, iar personajele sale sunt realiste și bine ancorate în perioada descrisă. Imaginea Bărăganului de altădată este de-a dreptul fascinantă, condimentată cu pasaje ficționale și utopice, ori cu fragmente de un realism crud.
Cartea, după cum menționam anterior, cuprinde o serie de povești scurte, fără a urmări un singur fir narativ sau un singur personaj. În fiecare narațiune regăsim alte personaje, care mai de care mai interesante. Urmărim, astfel, povestea bătrânei care se întoarce la patria sa pentru a-și găsi sfârșitul în pace sau pe cea a celor doi îndrăgostiți, care trec prin toate obstacolele pentru a fi împreună.
Fănuș Neagu vorbește despre iubire, despre iertare și regrete. În narațiunea sa, scriitorul conturează pătimaș tabloul vieții, de la început până la sfârșit. Fiecare povestire în parte ne emoționantă teribil, ne poartă înapoi în timp și ne determină să reflectăm asupra unor aspecte importante ale existenței umane.
Titlul este și el o metaforă. Neagu face referire la traiul greu și la seceta care bântuia ținuturile Bărăganului în acele timpuri. Printre altele, autorul vorbește despre cutumele locului și despre obsesia secolului al XIX-lea, căsătoria aranjată de familie. Astfel, vom afla povestea unei sătence frumoase, care este obligată să se căsătorească cu cel care i-a fost ales încă de la naștere. Situația acesteia este de neînțeles pentru femeia contemporană, a cărei realitate este total distinctă. Suntem martori la suferințele tinerei, care nu își iubește viitorul soț, dar nu are curajul necesar să îl părăsească.
De cealaltă parte, asistăm la goana pentru statut social a unor părinți capabili să își vândă copiii, indiferent de dorințele acestora.
Neagu realizează o monografie a locului său de baștină și o caracterizare perfectă a eroilor. În manuscrisul său timpul pare că s-a oprit brusc și oamenii odată cu el. Opera capătă nuanțe dramatice și neverosimile pe alocuri, dar talentul de povestitor al lui Neagu este incontestabil.