Fanus Neagu - In vapaia lunii

Fănuș Neagu se naște pe 5 aprilie 1932 în localitatea brăileană Grădiștea, într-o familie de țărani. Primii cinci ani de școală îi face acolo, apoi urmează liceul militar din Câmpulung Muscel și continuă la cel din Iași. După terminarea studiilor pleacă la București și se înscrie la Școala Pedagogică iar după aceasta este admis la facultatea de filologie și litere dar nu va termina facultatea. În 1954 are loc și debutul literar în revista Tânărul Scriitor cu povestirea "Dușman cu lumea". Din 1960 deja începe să devină cunoscut, pe lângă nuvelele sale mai publică și piese de teatru cum ar fi Scoica de lemn. Datorită succesului său devine din 1993 director al Teatrului Național din București și membru corespondent al Academiei Române. Primește aproape zece premii din partea lor însă nu va reuși să aibă un renume prea mare niciodată. Pe lângă cariera în domeniul literarii, Neagu a fost și scenarist pentru filme precum Lumina din Iulie, Casa de la miezul nopții ( unde de asemenea a avut rolul lui Taliverde) sau Terente, regele bălților alături de Vintilă Ornaru. Viața nu a fost prea blândă cu el totuși. În anii 2000 a dezvoltat un cancer la prostată ce l-a dus pe patul de spital pentru mulți ani. În această perioadă nu a mai scris, însă a ajuns în presă în urma sutelor de întrebări adresate de jurnaliști. Nu voia să facă asta, se simțea presat și a declarat că trebuie să fie lăsat în pace pentru a-și tratat boala însă nu a reușit. În 2011 la 3 dimineața autorul a încetat din viață la Spitalul Elias din București în urma unei afecțiuni neoplazice metastazante, consumptive și cu evoluție îndelungată. Lasă în urmă romane precum Îngerul a strigat, Frumoșii nebuni ai marilor orașe sau Scaunul singurătății.

Volumul de nuvele "În văpaia lunii" apare pentru prima dată în 1971 la editura Minerva, ediție ce va fi urmată de editura Eminescu în 1979 și Albatros în 1988.

Nuvelele prezente ne vor purta în satul românesc din Câmpia Bărăganului și ne vor prezenta lumea ce demult nu mai are aceleași rânduieli și obiceiuri. Patimile sunt ascunse, iubirea este interzisă și dorința de a avea mai mult năpădește pe oricine. Figurile de stil sunt sute și ajută la descrierea amănunțită a peisajelor dar și a personajelor atent construite. Violența domestică, modul în care supraviețuiau sătenii, natura și războiul sunt doar câteva dintre temele prezente așa că vă urez spor la citit!