Fausto Brizzi - O suta de zile de fericire

Fausto Brizzi s-a născut pe 15 noiembrie 1968 la Roma în familia unui avocat și a unui funcționar de la minister. Bineînțeles că își doreau ca fiul lor să urmeze o carieră strălucită așa că a ajuns să urmeze cursurile Centrului de Cinematografie Experimentală. După ce timp de patru ani a realizat scurtmetraje și a avut diverse experiențe în lumea teatrală, a decis să înceapă să scrie pe bune. A scris zeci de scenarii, printre care Poveri ma ricchi, Comm'e bello far l'amore sau Pazze di me ce au fost populare pe micile și marile ecrane. Pe lângă filme a regizat și ploturi publicitare pentru diverse festivaluri naționale sau seriale. S-a căsătorit de trei ori și se pare că ultima relație, cea cu Silvia Salis, a ținut cel mai mult. În lumea literară nu s-a remarcat prea mult, majoritate fiind piesele de teatru pentru că se pare că viața de scenă și cea din lumina reflectoarelor îi stârnește mai mult.

Romanul "O sută de zile de fericire" este primul pe care autorul l-a publicat. A apărut în anul 2013 în limba italiană iar în limba română doi ani mai târziu la editura Trei, în varianta broșată și broșată cu supracopertă.

Lucio Battistini este un om ca mulți alții. Are un loc de muncă stabil, antrenează o echipă de polo pe apă ce nu prea are rezultate și are o soție și un copil. El spune că o iubește dar într-o zi decide să schimbe foaia și o înșeală așa că este dat afară din casă. Se adăpostește în spatele magazinului socrului său, un mare patiser din Roma renumit pentru gogoșile sale. Într-o seară îl vizitează prietenul lui Fritz, pe care tot încerca să îl alunge dar fără rezultat. Așa se întâmplă și cu cancerul său pe care îl va boteza la fel și care îi mai oferă doar trei luni de trăit. Decide să își trăiască zilele rămase la maxim iar primul pas era de a-și recuceri soția. Își învață fiul să înoate, merge la sală pentru a slăbi și se prezintă în fața ei într-o formă nemaivăzută. Asta ne duce la cel de al doilea pas, o lună de miere împreună cu familia ce îi va permite să se distreze cum nu a făcut-o niciodată.

Cartea a fost tradusă în peste 30 de limbi și a fost una dintre cele mai bune publicații ale sale. Pe lângă aceasta au mai apărut Dacă eram în doi și Suntem scriși cu creionul care încă nu au fost traduse în țara noastră.