Scriitoare si scenarista italiana de succes, este cunoscuta pentru stilul sau unic si pentru abilitatea de a captiva cititorii cu povesti emotionante si introspective. Cu peste un milion de exemplare vandute, Bosco a devenit o prezenta importanta in peisajul literar italian si international, cartile sale fiind traduse in 11 limbi. In plus fata de scrierea de romane, Bosco a colaborat si la realizarea unor scenarii, contribuind astfel la adaptarea unora dintre operele sale pentru marele ecran.

A debutat cu romanul Mi piaci da morire (2005; Imi placi la nebunie), o poveste de dragoste care a cucerit inimile cititorilor din Italia si din strainatate. Romanul face parte dintr-o trilogie care include si titlurile L’amore non fa per me (2007; Dragostea nu-I de mine) si L’amore mi perseguita 2008, Dragostea nu-mi da pace), toate avand-o ca protagonista pe Monica, un personaj complex, ale carei aventuri romantice si dileme existentiale sunt relatate cu un amestec de umor si sensibilitate. Aceste carti au avut un succes imens, stabilind-o pe Bosco ca una dintre cele mai iubite scriitoare contemporane din Italia.

Un alt titlu important din portofoliul sau este Cercasi amore disperatamente (2006), o comedie romantica ce exploreaza incercarile si tribulatiile pe care le intampina o femeie moderna in cautarea iubirii adevarate. Cartea a fost bine primita atat de public, cat si de critici, consolidand reputatia lui Bosco ca autoare capabila sa surprinda esenta relatiilor umane cu un simt al umorului remarcabil. Pe langa romanele sale, Federica Bosco a scris si carti de auto-ajutor, printre care 101 modi per riconoscere il tuo principe azzurro (101 retete. Cum sa il gasesti pe Fat-Frumos), un ghid plin de umor destinat tinerelor femei care isi cauta partenerul ideal. Acest manual de supravietuire a devenit rapid popular, datorita stilului sau prietenos si a sfaturilor practice oferite cu multa caldura si ironie.

Un moment de cotitura in cariera sa a fost finalizarea romanului Pazze di me (2012), care a fost transformat intr-un film de succes, regizat de Fausto Brizzi. Aceasta adaptare cinematografica a adus opera lui Bosco in atentia unui public si mai larg, confirmand versatilitatea si talentul sau ca scriitoare si scenarista. In 2012, Federica Bosco a fost finalista la prestigiosul premiu Bancarella, o recunoastere a valorii literare a operei sale si a impactului sau asupra cititorilor. Aceasta nominalizare a marcat un moment de recunoastere si validare a carierei sale, pozitionand-o printre cei mai importanti autori contemporani din Italia.

De-a lungul anilor, Bosco a continuat sa publice o serie de romane apreciate de public si critici, inclusiv Ci vediamo un giorno di questi (2017), Il nostro momento imperfetto (2018), Non perdiamoci di vista (2019), Non dimenticarlo mai (2021) si Volevamo prendere il Cielo (2023). Aceste opere reflecta o maturizare a stilului sau literar, abordand teme profunde precum relatiile interpersonale, pierderea si redescoperirea de sine, dar si momentele imperfecte care definesc viata fiecaruia dintre noi.

Federica Bosco nu s-a limitat doar la fictiune - ea a publicat doua memorii remarcabile: Mi dicevano che ero troppo sensibile (2018) si Dopo Narciso la primavera (2022). Aceste lucrari ofera o privire intima asupra propriei vieti si experiente, explorand teme precum sensibilitatea excesiva si recuperarea dupa relatii toxice. Scrisul sau sincer si deschis a rezonat cu multi cititori care au gasit alinare si inspiratie in cuvintele sale.

Dincolo de cariera sa literara, Bosco este cunoscuta pentru pasiunile sale personale, inclusiv yoga si veganismul, pe care le promoveaza cu entuziasm in randul prietenilor si familiei. Recent, a inceput sa invete sa faca paine, o abilitate pe care o considera esentiala in vremurile dificile. Aceste aspecte din viata sa personala sunt relatate cu umor si sinceritate pe blogul sau, unde impartaseste cu cititorii ganduri, experiente si idei.

Federica Bosco continua sa fie o figura influenta in literatura italiana contemporana, cu un portofoliu vast de lucrari care exploreaza atat universul feminin, cat si complexitatea emotiilor umane. Prin romanele si memoriile sale, ea reuseste sa stabileasca o conexiune profunda cu cititorii, oferindu-le nu doar povesti captivante, ci si reflectii asupra vietii si iubirii.

Opera: Mi piaci da morire (2005, Mi piaci da morire); Cercasi amore disperatamente (2006); L'amore non fa per me (2007, Dragostea nu-i de mine); 101 modi per riconoscere il principe azzurro (2007, 101 retete. Cum sa il gasesti pe Fat-Frumos); L'amore mi perseguita (2008); 101 modi di dimenticare il tuo ex e trovarne subito un altro (2009); S.O.S amore (2009); Innamorata di un angelo (2011, Indragostita de un inger); Il mio angelo segreto (2011, Ingerul meu secret); Un amore di angelo (2012); Pazze di me (2012); Non tutti gli uomini vengono per nuocere (2013; SMS. Storie Mostruosamente Sbagliate, Mondadori, 2014; Il peso specifico dell'amore, (2015)); Tutto quello che siamo (2015); Dimenticare uno stronzo. Il metodo Detox in 3 settimane (2016); Ci vediamo un giorno di questi (2017); Mi dicevano che ero troppo sensibile. Per chi si sente sbagliato, un percorso per scoprire come tramutare l'ipersensibilita in una risorsa Preziosa (2018); Il nostro momento imperfetto (2018); Non perdiamoci di vista (2019); Un angelo per sempre (2020); Non dimenticarlo mai (2021); Dopo Narciso la primavera. Come uscire dal lungo inverno di una relazione tossica (2022); Volevamo prendere il Cielo (2023); Il mio gatto mi detesta (2023).