Felix Aderca - Orasele scufundate

Felix Aderca s-a născut pe 14 martie 1891 în satul vasluian Puiești. Încă din copilărie a fost un intelectual, astfel că în liceu a fost exmatriculat și i-a fost interzis să se înscrie la un altul din cauza faptului că a atacat creștinismul într-o lucrare. Nu voia socialism și pacifism, așa că devenise o țintă clară pentru partidele vremii, dar nu s-a dat bătut. A început să scrie pe bandă rulantă și unele dintre operele sale sunt discutate și astăzi, altele nici nu au fost batatr în seamă de critici. A făcut parte din Cenaclul Sburătorul și experimenta în fiecare zi ceva nou, astfel ajungând și la science fiction. El a fost primul român ce a scris vreodată acest gen de cărți, păcat că în acea vreme oamenii nu erau deschiși către asta. Din 1950 scriitorii au început să îl evite așa că și-a canalizat atenția pe cărți pentru copii și tineret. După ce suferă un accident ce îl lasă paralizat, Aderca se izolează și așa ajunge să aibă probleme neurologice. În 1956 află că are cancer la creier și nu mai durează mult până ce își are sfârșitul.

Câteva dintre cele mai cunoscute opere sunt Domnișoara din strada Neptun, Răzvrătirea lui Prometeu sau 1916, și vă recomand sa incercati măcar una dintre ele.

Romanul "Orașele scufundate" a fost publicat pentru prima dată în revista Realitatea Ilustrată în ultimul trimestru al anului 1932, urmând ca ediția definitivă să apară în1936 la editura Vremea. Apar apoi edițiile oferite de editura Tineretului în 1996, Minerva în 2006 sau Nemira în 2014.

Ioan Doicin trăiește în anul 5000 în București, la etajul 47 al unui zgârie-nori și pentru a mai dezlemni atmosfera, începe să îi povestească soției sale, Ri, cum vede el lumea în viitor. Soarele se stinsese iar oamenii au decis să se întoarcă la origini, adică pe fundul oceanelor însă nu a fost un fenomen brusc. Prima dată toată populația a migrat spre Ecuador și rămânând fără resurse au decis să sape până ce au ajuns să își facă locuințe în pământ. Se formaseră patru orașe subacvatice: Hawaii, Ceylan, Cap-Verde și Mariana și oamenii începuseră să dezvolte alte obiceiuri. Somnul nu mai era necesar, se hrăneau din pastile făcute în laborator iar numai anumiți indivizi aveau voie să se reproducă. Din cauza acestor lucruri durata de viață a scăzut și ei au început să arate ca niste moluște, asta însemnând că regresia începuse. Președintele Pi observă și îi convoacă pe cei 4 directori ai orașelor pentru a le spune că viața din oceane nu e o idee bună și trebuie să se mute pe o altă planetă dacă vor să mai supraviețuiască.

Fiecare dintre ei avea o altă părere, unii voiau să inventeze un atom ce îi va ține în viață, alții să lanseze rachete spre Cosmos pentru a găsi o nouă casă și caută planuri de salvare. Locuitorii nu știau nimic despre asta și de anul nou merg toți în Mariana pentru a sărbătorii. În acea noapte orașele lor sunt înnecate împreună cu directorii și singurul ce rămâne în viață este Xavier. El găsește o planetă dublă ce are doi sori și mari resurse de petrol, așa că și-o însușește și îi dă numele de O. Dorea ca toată lumea să se mute acolo însă planurile sale nu merg așa cum și-a dorit.