Filip Florian - Baiuteii

Filip Florian este un autor și jurnalist român, cunoscut în special pentru lucrările sale de ficțiune, dar și pentru aportul său în domeniul jurnalismului. S-a născut pe 16 mai 1968, în București, și este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române contemporane. Între 1990 și 1992, a fost redactor la revista Cuvântul, iar în următorii șapte ani a lucrat ca reporter pentru posturile de radio Europa Liberă și Deutsche Welle. În 1999, a decis să renunțe complet la cariera de jurnalist pentru a se dedica exclusiv scrisului. A debutat cu romanul “Degete mici” în 2005 și a continuat să publice romane importante precum “Băiuțeii”, “Zilele regelui” și “Toate bufnițele”.

"Băiuțeii" este al doilea roman publicat de Filip Florian. Este un roman semi-autobiografic pe care autorul l-a scris împreună cu fratele său, Matei Florian. Cartea a fost publicată în anul 2006 la editura Polirom, apoi a apărut în mai multe ediții, inclusiv în 2010 și în 2012, în colecția de cărți Top 10+.

Acțiunea se desfășoară în cartierul Drumul Taberei din București, pe Aleea Băiuț, locul unde cei doi frați au petrecut ore în șir creând jocuri și experimentând primele emoții ale iubirii. Romanul este structurat ca un dialog continuu între cei doi autori, fiecare relatând întâmplările din propriile perspective. Matei, fratele cel mic, retrăiește clipele pure și fantastice ale copilăriei, în timp ce Filip, fratele cel mare, rememorează aspectele concrete și politice ale acelei perioade. Dialogul dintre cei doi analizează legătura dintre fratele cel mare și fratele cel mic, punând în lumină diferențele de vârstă și modul în care fiecare dintre ei percepe lumea. Romanul combină nostalgia, ironia și umorul, prezentând o viziune sinceră asupra vieții copiilor în timpul comunismului, evidențiind toate restricțiile și lipsurile acelei perioade.

Relația dintre cei doi frați evoluează într-un mod emoționant. În copilărie, legătura lor este bazată pe jocuri comune, aventuri și lumea inocentă și fantastică pe care o creează împreună. Matei, fiind fratele mai mic, îl privește adesea pe Filip cu admirație și îl urmează în escapadele lor pline de imaginație. Pe măsură ce timpul trece, relația lor devine tot mai profundă, iar nuanțele legăturii lor devin din ce în ce mai clare. Filip își asumă rolul de protector și de mentor, în timp ce Matei începe să-și contureze propria identitate și viziune. Chiar și în fața provocărilor și schimbărilor generate de contextul politic și social din România comunistă, legătura lor frățească rămâne solidă. Se sprijină reciproc în momentele dificile și continuă să împărtășească o înțelegere emoțională profundă.