Despre Francisc Pacurariu
Prozator, poet si eseist. Francis Pacurariu s-a nascut la 2 ianuarie 1920 (comuna Teaca, judetul Bistrita-Nasaud) si a murit in anul 1998. Parintii sai au fost Efrim Pacurariu, cizmar, si Maria (nascuta Szabo).
Intre anii 1928-1932 si-a facut studiile elementare in comuna natala, pe care le-a urmat cu cele secundare la Liceul George Baritiu din Cluj (1932- 1940), unde si-a insusit cateva limbi straine de circulatie internationala. In acelasi oras si-a facut si studiile superioare, la Facultatea de Medicina, pe care insa nu le-a finalizat cu doctorat, neavand intentia sa practice in domeniu.
Atras de publicistica inca din perioada studentiei, a devenit redactor la cateva publicatii precum: Tribuna Ardealului (1940-1944), Infratirea din Targu-Mures (1944-1945), Romania Libera (1945-1946), Lupta Ardealului din Cluj (1946-1947).
Pana in anul 1953 a fost consilier cultural si de presa la Legatia noastra de la Budapesta. Dupa intoarcerea in tara a fost incadrat in centrala de la Ministerul Afacerilor Externe pentru a indeplini diverse functii: atasat cultural la Belgrad (1956-1957) si Roma (1958-1959), sef de misiune diplomatica in Argentina si Uruguay (1959-1963), in Grecia si Cipru (1968-1973), apoi din nou functionar superior in tara, in calitate de secretar executiv al Comisiei Nationale pentru UNESCO.
S-a afirmat in literatura din adolescenta, cand a publicat primele sale creatii lirice in revista liceului. Insa debutul propriu-zis si l-a facut in pagina culturala a ziarului Tribuna Ardealului din Cluj (1940). Debutul sau editorial a avut loc abia in anul 1942, cu volumul de poezii Psalmii nelinistii, prin care se dezvaluie ca un poet in plina afirmare.
In anul 1944 s-a publicat cel de-al doilea volum al sau, intitulat Lauda singuratatii. Acesta a fost urmat de: Privelistile lumii (1967), Ocheanul simplu (1972), Razvratirea desenatorului de cercuri (1974), Solstitiu de iarna (1977 ) si Omul bantuit de cuvinte (1980), un volum, ca o retrospectiva a intregii sale creatii poetice. Volumul Omul bantuit de cuvinte, publicat in anul 1980, este o retrospectiva a intregii sale creatii poetice.
Printre lucrarile sale in proza mentionam povestirea istorica Furtuna sub Detunata (1957), Ciclul romanesc inceput cu Labirintul (1974), continuat cu Ultima calatorie a lui Ulise (1976), Timpul si furtunile (1978), Tatuajele nu se lasa la garderoba (1982), Geneza (1983) si Intalnirea (1989). Factura acestor lucrari epice este preponderent documentara. Francisc Pacurariu a publicat si doua eseuri monografice, consacrate unor plasticieni: Petru Abrudan (1942, reeditat in 1969) si Raoul Sorban (1942).
Opera: Psalmii nelinistii (1942); Petru Abrudan (1942, reeditat in 1969); Raoul Sorban (1942); Lauda singuratatii (1944); Furtuna sub Detunata (povestire istorica, 1957); Introducere in literatura America latine (1965); Schite pentru un portret al Americii latine (1966); Scriitori latino-americani (1966); Nepotii sarpelui cu pene (1967);Privelistile lumii (versuri, 1967); Profiluri hispano-americane contemporane (1968); Ochean simplu (versuri, 1972); Antologia literaturii precolumbiene (1973); Razvratirea desenatorului de cercuri, versuri, 1974); Labirintul, roman (1974); Ciclul romanesc inceput cu Labirintul (1974); Individualitatea literaturii latino-americane (1974); Ultima calatorie a lui Ulise (roman, 1976); Solstitiu de iarna (versuri, 1977); Timpul si furtunile (roman, 1978); Omul bintuit de cuvinte (versuri, 1980); Tatuajele nu se lasa la garderoba (roman, 1982); Geneza (roman, 1983); Romanii si ungurii de-a lungul veacurilor: paralelisme, interferente, convergente si contradictii in cursul istoriei (1988); Intilnirea (roman. 1989).