Francois Mauriac se naște pe 11 octombrie 1855 la Bordeaux, Franța, într-o familie elegantă de burghezi. Încă din liceu dezvoltă o mare pasiune pentru literatură, preferații săi fiind Pascal și Baudelaire și din acest motiv decide să urmeze facultatea de litere. După ce obține diploma de licență, se înscrie la Ecole des Chartes din Paris unde avea să studieze istoria, însă renunță după nici un an.
În 1909 apare volumul "Mâinile împrumutate" care nu va fi prea cunoscut publicului larg. În vremea războiului autorul va fi infirmier și din această cauză va face curse regulate între Paris și Malagar unde se afla familia sa. Își încearcă din nou norocul în 1925 cu romanul "Pustiul dragostei" care va obține premiul "La grand Prix de roman". Așa ajunge Mauriac cunoscut întregii țări și mai târziu întregii Europe și va recunoscut pentru stilul său dur de a prezenta întâmplările cele mai banale.
Romanul ”Cuibul de vipere” a fost publicat original în limba franceză de către editura Grasset în 1932. În limba română, poți alege de pe site-ul nostru dintre următoarele ediții: Editura pentru Literatură, 1967; Editura pentru Literatură Universală, 1964 și editura Polirom din 2009.
Avem parte de mărturisirea lui Louis, un bătrânel pe la 70 de ani carte a fost avocat toată viața sa. Toată familia, de la soție la nepoți îi așteaptă cu nerăbdare moartea pentru a putea moșteni averea pe care a strâns-o toată viața. Sentimentul său se transformă într-unul de vinovăție când află că acest neam nu are nici un sentiment, nici măcar o fărâmă de empatie, și de aceea crede el, e vina lui.
Vrea să se răzbune însă soția sa moare fără să se aștepte nimeni .Își iubea soția însă pe mama sa o ura pentru că îl iubea prea mult și asta s-a reflectat în multe episoade din viața sa când era mai bine să fie lăsat singur. Soția sa însă, nu îl iubea nici pe el nici pe copiii săi, iar singurul căruia i-ar putea lăsa moștenirea ar fi fiul său nelegitim din Paris care nu are nici o idee despre asta. Așa învață Louis să iubească…să își iubească viața, să își iubească rudele, ba chiar natura. Înainte de a muri scrie și o scrisoare și moare chiar la ultimul cuvânt, anume ”ador”.
Poate vă întrebați de unde vine acest titlu lipsit de noimă. Ei bine, autorul face referire de câteva ori la el de-a lungul operei: în capitolul XI, Louis își compare inima cu un cuib de vipere, în capitolul XIII, același personaj spune că de fapt cuibul de vipere este în afara sa iar în capitolul XVIII tot Louis are un monolog în care descrie cuibul de vipere ca fiind ura pe care i-o poartă copiii săi, dorința de răzbunare și dragostea față de bani.
Romanul a fost adaptat de două ori în pelicule cinematografice: în 1971 în regia lui Serge Moati și în 1980 în regia lui Jacques Trebouta.