Francois Mauriac - Genitrix

Francois Mauriac, acest geniu al literaturii franceze s-a născut în octombrie 1885 într-o familie burgheză. Tatăl său era bancher dar a murit la puțin timp după nașterea sa, așa că a rămas în grija mamei și a celor cinci frați. Încă din copilărie a început să scrie mici nuvele și poezii iar la 13 ani a publicat prima sa poezie numită ”Va-t'en!” în cinstea surorii lui. Începe să facă cunoștință cu operele lui Baudelaire sau Rimbaud care îl vor fascina, dar autorul ce i-a marcat tinerețea a fost Maurice Barrès. Urmează facultatea de litere iar după se mută la Paris trăind dintr-o pensie primită de la familia sa. Aici începe să scrie poezii pentru revista  Revue du temps present iar în 1909 publică primul său volum intitulat "Mâinile împrumutate". După câteva opere publicate ajunge să câștige Nobilul pentru Literatură în 1952 pentru stilul său atât de sincer și totuși comun.

Romanul ”Genitrix” a fost publicat pentru prima dată de către editura Grasset în 1923, în limba franceză. Pe site-ul nostru poți găsi ediția în limba franceză oferită de editura Bernard Grasset din 1965 și 1988, și edițiile în limba română oferite de Editura pentru Literatură în 1969 și editura Polirom, 2009.

De data aceasta aflăm povestea lui Mathilde Cousous, fiica unui profesor și a unei mame ce i-a părăsit pentru un alt bărbat. De atunci tatăl său s-a îmbolnăvit și după ce a suferit câteva accidente vasculare, a murit. Așa se face că Mathilde și fratele ei ai mic au rămas în grija rudelor dar trebuiau să își poarte de grijă mai mult unul altuia. Jean se purta urât. Se furișa noaptea din casă pentru a se întâlni cu femei iar Mathilde era obligată să îi deschidă ușa pentru a nu fi prins . Nopțile treceau la fel iar la un moment dat băiatul a fost implicat într-un scandal cu poliția despre care  sora sa nu a știut. Din această cauză este trimis în Africa iar Mathilde îi urmează meseria tatălui său. 

Rudele ei locuiau lângă familia Cezenave din care făceau parte bătrânica Felicite și fiul ei Fernand în vârstă de 50 de ani. În ciuda vârstei, mama sa îi controla viața din plin, nu avea voie să fumeze sau să mănânce pepene galben și nici să viziteze bordelul din apropiere. A decis să se căsătorească cu Mathilde chiar dacă dragostea lor nu era una clară iar mama sa u era mulțumită nici de acest episod. Fata rămâne însărcinată iar Fernand este ținut departe de ea chiar și în cele mai grele clipe, chiar înainte de moartea ei.

Felicite revine la fericirea de odinioară pentru că fiul său s-a reîntors acasă dar dorul de Mathilde îl transformă în ceea ce mama sa s-a ferit toată viața. În fiecare zi ducea flori la mormântul ei, îi punea un loc la masă și nu mai reacționa la cuvintele de grijă ale mamei.

O poveste sumbră în stilul caracteristic al autorului, nimeni nu ajunge să fie fericit însă sentimentele și dragostea sunt discutate la cote maxime.