A câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1952, Premiul Émile-Augier în 1938 și zeci de alte premii locale, dar nu este totuși un autor atât de apreciat pe cât ar trebui. Francois Mauriac s-a născut pe 11 octombrie 1885 în Bordeaux, Franța, într-o familie destul de înstărită. Tatăl său a murit când acesta avea 2 ani iar mama sa a trebuit să îl îngrijească alături de cei cinci frați. Educația sa a fost una timpurie pentru că știa să citească încă de la 5 ani iar în gimnaziu deja citea operele marilor scriitori europeni. Îi plăcea să se joace cu cuvintele iar la 13 ani a publicat prima sa poezie în cinstea surorii lui, intitulată ” Va-t'en!”. Va urma facultatea de litere apoi s-a înscris la Ecole des Chartes pentru a studia istoria. După nici un an a lăsat totul baltă și s-a mutat definitiv la Paris unde a trăit ceva vreme din banii familiei. În 1909 publică primul său volum de poezii intitulat ”Mâinile împrumutate" care va atrage atenția criticilor însă nu a și publicului. Pasiunea sa a fost întreruptă de începerea Primului Război Mondial unde a fost recrutat ca infirmier însă din cauza sănătății precare, a scăpat ca prin urechile acului. Din 1921 revine în scena literară și publică ”Sărutul dat leprosului” și devine cunoscut în saloanele franceze ca un analist al pasiunilor sufletului și un ucigaș al burgheziei provinciale.
Autorul moare pe 1 septembrie 1970 și lasă în urmă romane neterminate dar și opere prețioase precum ”Cuibul de vipere”, ”Foc pe pământ” sau ”Dumnezeu și Mamona” care vor inspira pe oricine.
Lucrarea "Viața lui Iisus" a fost publicată în 1936, original în limba franceză. În limba română au fost publicate următoarele ediții: editura Bună Ziua, 1990; Paul Editions, 2018; Cugetarea, 1932 și editura Pelerinul Roman în 2007. Primele surse pe care autorul le-a folosit au fost Evangheliile pe care a trebuit să le reconstruiască pentru a forma o cronologie reală a întâmplărilor. Cele de bază au fost ale lui Luca și Ioan însă evangheliile lui Matei și Marcu au fost neglijate pe deplin. Pe lângă acestea, ca elemente de bază au fost și lecturile moderniste pe care le-a citit în tinerețe care au influențat stilul său. Lectura lui Loisy, era mai mult un act de credință decât o incursiune în istorie, așa că s-a decis să demonstreze purul adevăr. El considera că cea mai veche dintre evanghelii a fost scrisă foarte aproape de evenimentele reale așa că această a fost primul studiu abordat pentru a înțelege de unde vine de fapt Iisus. El critică metoda clasică de retrospectivă și decide să abordeze un stil nou din care oricine va înțelege și istoria dar și religia.