Francois Villon - Poezii

Francois Villon este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pe care Franța îi oferă literaturii și prozei scurte universale. Vizionar, născut într-o perioadă în care versul încă cucerea inima tinerelor domnișoare din înalta societate, Villon își urmează cu îndârjire visul. Se naște cu o inteligență uimitoare și urmează cursurile Universității din Sorbona, unde este unul dintre cei mai implicați și strălucitori studenți. Devine rapid o personalitate a veacului său și este purtat prin tot felul de locuri. Un eveniment nefericit îl va urmări întreaga viață și își va pune amprenta pe cariera și pe activitatea sa personală. La o petrecere, sub influența alcoolului, lovește un preot, care este spitalizat și moare o săptămână mai târziu. Întâmplarea îi aduce un lung proces și acuzații serioase, dar, după o lungă perioadă de timp, va fi amnistiat de regele Carol al VII. Totuși, destinul nu îi surâde și este implicat într-un alt conflict, care îi aduce o condamnare la moarte. La 1462, astfel de pedepse erau frecvente, iar motivele din spatele unor astfel de decizii sunt, adesea, necunoscute sau inventate. Într-o vreme în care Inchiziția își construia imperiul cu ardoare, iar ereticii și vrăjitorii erau urmăriți pretutindeni și izgoniți din așezările lor ori arși pe rug, în acele ritualuri sacre în numele credinței.

În 1463, la 32 de ani, Villon părăsește Parisul și nu va mai fi găsit niciodată. Operele sale cele mai de preț fac înconjurul lumii, iar versurile îi sunt traduse în mai multe limbi de circulație mondială. Dacă biografia îi este, în mare parte, necunoscută din lipsa documentelor, Villon avea să își folosească viața ca sursă de inspirație, iar scrierile sale vor avea un puternic iz medieval. Religia este un subiect tabu în epocă, iar idolatria maselor atinge cote alarmante, stăpânind societatea și divizând categoriile sociale. Sărăcia în care se presupune că a trăit avea să fie adesea adusă în prim plan în versurile sale, deși istoricii susțin că aceasta ar fi o condiție mai mult simulată.

Villon scrie despre societatea sa, despre religie și putere, despre iertare și despre agonia umană. Cumva, pe alocuri exagerate, metaforele și comparațiile sale vor cuceri audiența peste veacuri și vor reprezenta sursă de inspirație pentru viitorii scriitori. Francezul de geniu va oferi o imagine nouă asupra unei perioade istorice pe care o cunoaștem numai din manualele de istorie universală. Balade, poeme și proză scurtă așa arată palmaresul poetului dispărut. Probabil, cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt „Testamentul”, „Marele testament”. Acuzat chiar de erezie și falsitate, Villon este urmărit constant de Biserica Catolică, iar dispariția sa șochează societatea intelectualilor vremii.

Lucrările sale sunt disponibile astăzi pe site-ul nostru, la numai un click distanță, în mai multe ediții: Minerva (1983), Albatros (1975).