Despre Francois Villon
Poet francez din secolul al XV-lea. Desi a fost cel mai cunoscut poet al timpului sau, din viata sa, autobiografia nefiind practicata in Evul Mediu. Villon s-a nascut in anul 1431, intr-o familie de tineri saraci. Tatal sau a murit cand era foarte mic, ramanand cu mama sa intr-o saracie care s-a agravat din cauza ocupatiei engleze la Paris, a razboiului civil si a foametei. Francois Villon a studiat prima data la vechea Universitate din Paris. A profitat de viata studenteasca din Cartierul Latin inainte de a deveni maestru al Facultatii de Arte la varsta de 21 de ani. In acesti ani a scris Le Lais, primul sau poem de succes.
Posibil din cauza saraciei, Villon parea atras de elementul sordid - hoti, preoti caterisiti si grupuri studentesti revolutionare. Villon le gasea in tavernele pe care le frecventa. La 5 iunie 1455 a avut loc primul incident major inregistrat din viata sa. In iunie 1455, Villon l-a lovit mortal pe preotul Philippe Sermoise intr-un conflict. Pe patul de moarte insa, preotul l-a iertat public pe Villon, care fugise din oras. Prin interventia prietenilor sai si, fara indoiala, a tatalui sau adoptiv, Guillaume, i s-a acordat gratierea completa pentru un act de omucidere justificata si s-a intors la Paris in ianuarie 1456.
In perioada Craciunului, Villon a participat la o spargere impreuna cu alti trei la Colegiul din Navarra. Unul dintre complicii sai, Guy Tabarie, l-a numit pe Villon drept conducator. Villon a fugit din Paris a doua oara. Inainte de plecarea sa a terminat Le lais (The Legacy). Grupul infractor a desfasurat o serie de crime in nordul Frantei, jefuind in principal biserici si clerici, inclusiv pe unchiul bogat al lui Villon.
Autoritatile au inceput sa aresteze si sa spanzure multi dintre cei din banda sa, asa ca, in 1457, Villon a cautat refugiu la Ducele d’Orleans, un alt poet si admirator al operei sale. Villon a fost trimis din nou la inchisoare pentru furt, dar a fost gratiat rapid cu ocazia nasterii fiicei ducelui cateva luni mai tarziu. Dar sederea lui acolo a fost de scurta durata. Din acest punct a inceput sa rataceasca pe drumuri, traind din furturi marunte.
In anul 1461 s-a intors inapoi la binefacatorul sau, ducele d'Orleans. Ca de obicei, libertatea sa nu a durat mult. A fost inchis pentru o infractiune minora si iarasi gratiat cateva luni mai tarziu, cand noul rege a trecut prin orasul in care a fost inchis. Villon s-a intors la Paris, unde a mai fost arestat de cateva ori pentru furt si violenta, dar a fost eliberat in curand in virtutea unei circumstante norocoase.
Norocul i s-a terminat in cele din urma cand a fost arestat pentru implicarea intr-o altercatie cu Francois Ferrebourg si condamnat la spanzuratoare. In timp ce astepta sa fie executat, Villon a compus un poem despre propria executie si despre nedreptatea omului. Cu toate acestea, printr-un apel de ultim moment la Parlament, condamnarea sa a fost redusa la 10 ani de exilare din Paris in 1463. De atunci nu s-a mai stiut nimic de el. Poezia sa a continuat sa castige popularitate la Paris si in toata Franta, unde s-a retiparit de 6 ori.
Opera: Le lais/Le Petit Testament (1456); Le testament (1461-1462); La Requeste que Vïllon bailla a Monseigneur de Bourbon (Petitie la ducele de Bourbon); Ballade des contradiction (Balada contradictiilor/Balada concursului de la Blois); Le Dit de la naissance Marie (1458); Ballade des Dames du temps jadis (1461, Balada doamnelor de altadata).