Francoise Thom este un istoric francez, de-a lungul carierei sale scriind și predând despre comunism, manipularea lingvistică în regimurile totalitare și despre dinamica politică a Rusiei contemporane. Este recunoscut pentru analizele sale profunde și critice ale propagandei, dar și ale tehnicilor de control social folosite de astfel de regimuri, fiind o voce importantă în înțelegerea mecanismelor de manipulare lingvistică.
Cartea "Limba de lemn", publicată pentru prima oară în anul 1987, este un studiu critic asupra modului în care regimurile totalitare folosesc limbajul pentru a controla, manipula și distorsiona realitatea. Thom explorează în lucrarea sa fenomenul limbii de lemn, termen care descrie tipul de discurs golit de semnificație, uniform și repetitiv, utilizat pentru a impune ideologia dominantă și a reduce capacitatea critică a populației. Publicată într-o perioadă în care influența regimurilor comuniste era încă puternică în Europa de Est și în Uniunea Sovietică, autorul a avut ocazia de a cerceta îndeaproape propaganda și limbajul oficial al acestor regimuri, observând cum folosirea unui vocabular strict controlat și a expresiilor prestabilite contribuiau la menținerea autorității și la suprimarea dezbaterii reale în societate.
Confrom lui Thom, "limba de lemn" este o formă de limbaj mecanic, stereotipic și golit de conținut, folosit frecvent de regimurile totalitare și de autoritățile care doresc să își impună controlul asupra modului de a gândi și asupra comporatmentului cetățenilor. În lucrarea sa sunt analizate diversele strategii prin care limbajul este folosit nu pentru a comunica idei, ci pentru a manipula și controla. Printre caracteristicile limbii de lemn se numără: ambiguitate, Thom subliniind faptul că "limba de lemn" folosește expresii vagi și ambigue care sunt greu de contestat deoarece nu oferă informații precise, acestea având că scop evitarea clarității și specificității, lăsând loc pentru multiple interpretări, toate în favoarea puterii; repetitivitatea, regimurile totalitare folosind frazeologie repetitiva pentru a fixa în mintea oamenilor anumite idei sau clișee ideologice, repetiția constanta a unor formule goale devenind un instrument de condiționare mentală; terminologia impersonală - "limba de lemn" elimină orice personalizare a discursului, limbajul este abstract și deconectat de la realitatea cotidiană, fiind adesea folosit pentru a descrie obiective mărețe, dar neclare, ale ideologiei, cum ar fi "progresul socialismului" sau "victoria finală a clasei muncitoare"; simplificarea excesivă - realitatea complexă este redusa la concepte binare, care împart lumea în "bine" și "rău", "noi" și "ei", "prieteni" și "dușmani", acest tip de reducționism fiind folosit pentru a suprima gândirea critică, favorizând un anumit tip de conformism intelectual; neutralizarea conflictului - în "limba de lemn", conflictele reale sunt neutralizate prin limbaj, problemele sociale sau politice fiind adesea tratate că și "contradicții temporare" care vor fi rezolvate de regim, fără ca acestea să fie discutate în termeni concreți sau critici. În lucrarea sa, Thom ne arată cum acest tip de limbaj descurajează gândirea critică, blocând orice formă de opoziție. Utilizarea constanta a unor clișee și a unui vocabular fix face imposibilă formularea de opinii sau dezbateri reale. În acest mod se arată faptul că "limba de lemn" nu doar că ascunde adevărul, ea ajunge chiar să redefinească și să controleze realitatea percepută de oameni. Thom mai arată și faptul că acest tip de limbă devine o barieră între cetățeni și lideri, dar și între indivizi, eliminând autenticitatea și umanitatea din comunicare, în acest mod gândirea individuala fiind suprimată, relațiile sociale devinind superficiale și mecanice. "Limba de lemn" este o lucrare fundamentala pentru întelegerea modului în care limbajul poate fi folosit că instrument de control în regimurile totalitare.
Cartea "Limba de lemn" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (1993) și Humanitas (2005).