Frederic Beigbeder - Dragostea dureaza trei ani

Probabil unul dintre cele mai cunoscute romane semnate de autorul nostru, avea să devină cunoscut după ecranizarea cu același titlu, care va fi cap de afiș la marile festivaluri de film. Teza principală a cărții este una relativ simplă. Autorul nostru ajunge la concluzia că dragostea nu poate dura nici mai mult, nici mai puțin de 3 ani. Cam atât supraviețuiește, după cum susține cu argumente și scriitorul nostru, orice poveste de iubire.

La început înflăcărați, amorezii sunt siguri că povestea lor este unică și că nu se vor despărți niciodată. Pe parcurs, odată cu scurgerea timpului, flacăra iubirii începe să ardă mocnit, iar relațiile dintre cei doi devin din ce în ce mai reci. De aici înainte începe o saga stranie, un joc mărunt și cinic, o relație de iubire-ură, iar partenerii abia se mai suportă unul în preajma celuilalt. Treptat, unul dintre aceștia sau chiar amândoi, își găsesc refugiul în brațele altcuiva și, astfel, începe o nouă poveste de iubire menită să dureze mult, foarte mult. Cam trei ani.

Același lucru se petrece și cu personajele noastre. Îl avem în prim plan pe Marc, care, după trei ani, s-a săturat de Anne și face tot posibilul să obțină divorțul. În tot acest timp, eroul nostru, cade pradă unei alte povești de dragoste, cu Alice, care la rândul ei se află în proces de divorț. Va reuși Marc să doboare recordul de această dată și să păstreze vie flacăra iubirii pentru mai multă vreme? Va veni Alice într-o nouă relație cu inima deschisă cu promisiunea că va da totul pentru această nouă legătură amoroasă? Aceste întrebări ne dau târcoale încă din primele capitole, iar autorul nu face altceva decât să îngreuneze aflarea răspunsurilor.

Treptat, pășim în psihologia relațiilor interumane și aflăm că indivizii caută stabilitate în același timp în care vor ceva nou. Autorul nostru ne vorbește astfel despre conceptul de relație deschisă, în care poți avea mai mulți parteneri, deși ești într-o legătură amoroasă stabilă de mai multă vreme. E drept, poligamia este cunoscută de secole și, astăzi, trebuie numai să aruncăm un ochi în statele arabe, care încă încurajează ca un bărbat să aibă mai multe neveste, iar acest obicei îl ajută pe acesta să capete respectul societății din care se trage. Analiza lui Beigbeder este interesantă și extrem de actuală, dar bazată pe exemple sustrase din toate religiile lumii și din perioade istorice diferite. Cartea este, pe alocuri, o interesantă lecție de psihologie a relațiilor umane, o satiră socială și un pamflet la adresa unui sentiment cultivat secole de-a rândul. Când ne așteptam mai puțin, autorul nostru face trimiteri curajoase și ne expune ideea iubirii eterne în anumite culturi și vremuri.

Revenind la povestea inițială, aceasta este amuzantă, tragică pe alocuri și chiar sensibilă, iar eroii sunt aruncați într-un tumult generos de trăiri contradictorii. Cartea va fi tradusă în nenumărate limbi de circulație internațională, iar scriitorul va căpăta faima absolută prin intermediul acesteia. Pe site-ul nostru, poate fi găsită în mai multe ediții: TREI (2004), TREI(2008).