Filosof si economist al scolii austriece de gandire, un promotor al liberalismului opus socialismului si etatismului. Este cunoscut mai ales pentru cartea sa The road to serfdom (Drumul spre servitute), publicata in 1944. Castigator al Premiului Nobel pentru Economie in 1974, Friedrich von Hayek a fost mult mai mult decat un economist: a fost unul dintre marii maestri ai filozofiei sociale si politice a secolului al XX-lea.

Dupa ce a studiat dreptul si stiintele politice la Universitatea din Viena, a obtinut un doctorat in drept (1921) si un doctorat in stiinte politice (1923). A studiat, de asemenea, psihologie si economie. De fapt, a sustinut ideea ca un bun economist ar trebui sa fie interesat de toate domeniile de cunoastere. In 1923, ultimul sau an la universitate, Hayek a studiat cu economistul austriac Friedrich von Wieser si a obtinut un al doilea doctorat in economie politica.

Initial, a fost angajat ca expert la Institutul Austriac de Cercetari Economice, unde a lucrat sub conducerea lui Ludwig von Mises, unul dintre principalii exponenti ai scolii austriece de economie. Ulterior, Hayek a inceput sa lucreze la un birou guvernamental temporar, unde l-a cunoscut pe Ludwig von Mises, teoretician monetarist si autor al unei carti de critica a socialismului Intre 1929 si 1931 a fost lector la Universitatea din Viena.

In anul 1931, dupa ce a atras atentia pentru lucrarile sale timpurii in domeniul teoriei economice, a fost numit profesor la London School of Economics, iar in 1938 a devenit cetatean britanic. A facut cunostinta cu Keynes, devenind prietenul acestuia, in timp ce lupta impotriva ideilor sale. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a inceput sa lucreze la o carte de psihologie teoretica bazata pe un eseu pe care il scrisese in perioada studentiei sale la Viena.

In 1947 a organizat o reuniune a 39 de cercetatori din 10 tari la Mont Pelerin, pe malul lacului Geneva, in Alpii elvetieni. Acesta a fost inceputul Societatii Mont Pelerin, o organizatie dedicata articularii principiilor care sa duca la crearea si pastrarea societatilor libere. Trei ani mai tarziu a fost numit profesor la Universitatea din Chicago. Peste alti doi ani a fost publicata cartea sa despre psihologie, The Sensory Order, precum si o colectie de eseuri din proiectul Abuzul ratiunii, sub titlul The Counter-Revolution of Science: Studies on the Abuse of Reason. Hayek avea sa petreaca 12 ani la Chicago. In aceasta perioada a scris articole pe mai multe teme, printre care filozofia politica, istoria ideilor si metodologia stiintelor sociale. Aspecte ale cercetarilor sale de mare anvergura au fost incluse in cartea sa de filosofie politica din 1960, The Constitution of Liberty (Constitutia libertatii).

In anul 1962 a fost numit profesor de economie politica la Universitatea din Freiburg im Breisgau din Germania. Dupa pensionarea sa oficiala, in 1967, s-a intors in Austria pentru a preda la Universitatea din Salzburg. In 1974, Hayek a primit Premiul Nobel pentru economie, pe care, in mod ironic, l-a impartit cu Gunnar Myrdal, ale carui opinii politice si economice erau adesea opuse celor ale sale. Hayek s-a intors definitiv la Freiburg in 1977, si a finalizat lucrul la ceea ce avea sa devina lucrarea in trei parti Law, Legislation and Liberty (1973-1979 - Lege, legislatie si libertate), o critica a eforturilor de redistribuire a veniturilor in numele "justitiei sociale".

La inceputul anilor ‘80, Hayek a inceput sa scrie ceea ce avea sa fie ultima sa carte, o critica a socialismului. Deoarece starea sa de sanatate se deteriora, un alt cercetator, filosoful William W. Bartley III, a ajutat la editarea ultimului volum, The Fatal Conceit, care a fost publicat in 1988. Hayek a murit patru ani mai tarziu, dupa ce a trait suficient de mult pentru a vedea reunificarea Germaniei.

Opera: The road to serddom (1944, Drumul catre servitute); The sensory order (1952); The Constitution of Liberty (1960, Constitutia libertatii); Law, Legislation and Liberty (1973-1979 - Lege, legislatie si libertate, contine volumele Rules and Order, The Mirage of Social Justice, The Political Order of a Free People); The Denationalization of Money (1976, Denationalizarea banilor); The Mirage of Social Justice (1976); The Counter-Revolution of Science: Studies on the Abuse of Reason (1979); Individualism and Economic Order (1948); The Fatal Conceit (1988, Infatuarea fatala).