Friedrich Durrenmatt - Justitie

Friedrich Durrenmatt, născut în Berna (Elveția), la 5 ianuarie 1921, a fost un dramaturg și prozator elvețian, care și-a scris opera în limba germană, având ca punct central problematica dreptății și indurării, tratată în cheie tragicomică și grotească.

Cartea "Justiție" relatează desfășurarea unei crime al cărei autor este achitat. La începutul romanului sunt trecute în revistă evenimentele ce au dus la eliberarea unui ucigaș și moartea unui om nevinovat. Profesorul Winter este împușcat în miezul zilei în restaurantul Du Theatre - unul dintre puținele monumente de arhitectură cu care orașul se poate mândri, acesta având o fațadă în stil rococo; de către un deputat milionar, Isaak Kohler, aparent fără un motiv anume. "Just a moment, spuse dr.h.c. Isaak Kihler și îi ordonă șoferului Franz să oprească în față la Du Theatre, coborî, îi spuse să aștepte un minut, mai arătă cu un gest mecanic cu umbrela spre fațada eighteenth century, deși ministrul B nu reacționa deloc. (...) Fostul consilier cantonal se uită de jur împrejur, păși apoi spre mijlocul sălii, unde la o măsuță stătea profesorul Winter, acaparat de consumarea unui mușchiuleț a la Rossini și a unei sticle de Chambertin, scoase un revolver și îl împușcă pe membrul PEN Clubului, după ce mai întâi îl salutase cu prietenie, trecu apoi liniștit prin fața șefului de sală care, înlemnit, se holbă la el fără să scoată un cuvânt și prin fața chelnerițelor speriate de moarte...". La doar câteva mese distanță de cel ucis stătea comandantul poliției, cu un vechi prieten, care nu a observat absolut nimic din cele petrecute în proximitate. Atunci când s-a auzit împușcătura, comandantul nu a înțeles pe loc ce se întâmplase, însă s-a ridicat brusc în picioare, răsturnând și un scaun pe care, ca un om al ordinii ce era, l-a pus la loc. Când a ajuns lângă Winter, acesta zăcea peste mușchiulețul a la Rossini, cu mâna încă încleștată pe paharul de Chambertin. Comandantul îl examină gânditor cu privirea pe profesorul mort, se uită apoi sumbru la platoul cu cartofi prăjiți și fasole, lăsându-și privirea să alunece peste castronul cu salată fragedă, roșii și ridichi, concluzionând: "nu se mai poate face nimic".

Procesul a avut loc în fața unei Curți de Apel, în prezența a cinci judecători, desfășurându-se cu viteza vântului, la un an după asasinat. Crima avusese loc în public, știindu-se deja cine era vinovat, mai rămăsese să fie stabilit motivul pentru care Isaak Kohler a recurs la acest gest. Raporturile dintre ucigaș și cel ucis au fost dintre cele mai corecte, afaceri nu făcuseră împreună, gelozia era exclusă. Având în vedere această situație stranie, au fost avansate două interpretări: dr.h.c Isaal Lohler ori era bolnav psihic, ori era un monstru amoral, ucigând din pură plăcere de a omorî. În final, fostul consilier cantonal a fost condamnat la douăzeci de ani de închisoare, comportamentul lui Kohler surprinzându-i pe toți cei prezenți.

Romanul lui Durrenmatt expune în detaliu planul machiaveic al lui Kohler de a-l convinge pe avocatul Spat să găsească un alt vinovat pentru moartea profesorului Winter, singura modalitate prin care avocatul credea că își poate ajuta clientul fiind chiar asumarea responsabilității unui astfel de caz. El intra, începător fiind, în metaforica partidă de biliard a lui Kohler, în care cea mai importantă bilă, cea neagră, purtând numărul 8, este o metaforă a justiției.

Cartea "Justiție" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Univers (1990) și Humanitas (2007).