Friedrich Durrenmatt - Romulus cel Mare

Friedrich Dürrenmatt (1921-1990) a fost un scriitor, dramaturg și pictor elvețian. S-a născut în Konolfingen, Elveția, și a crescut în Berna. A studiat filosofia și literatura germană la Universitatea din Berna și a lucrat ca jurnalist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Dürrenmatt a început să scrie piese de teatru în anii 1940 și a obținut succesul internațional cu piesele sale "Vizita bătrânei doamne" (1956) și "Romulus cel Mare" (1949). A scris, de asemenea, romane și povestiri, printre care se numără "Justiția" (1985), "Der Verdacht" (1951) și "Das Versprechen" (1958).

Stilul său literar este caracterizat de o combinație între elemente comice și tragice, cu o atenție deosebită pentru problemele morale și existențiale. Operele sale explorează adesea problemele sociale și politice contemporane și sunt considerate a fi printre cele mai importante ale secolului XX în literatura germană.

Romanul "Romulus cel Mare" este o piesă de teatru scrisă de autorul elvețian Friedrich Dürrenmatt și publicată pentru prima dată în 1949. Acesta este o satiră politică și socială despre un conducător roman numit Romulus, care încearcă să găsească o soluție la problemele politice și sociale ale imperiului său.

Romanul se concentrează pe figura istorică a împăratului roman Romulus Augustus și asupra evenimentelor care au dus la căderea Imperiului Roman de Apus în secolul V d.Hr. În piesă, Romulus este prezentat ca un conducător slab și indecis, care își pierde încrederea în propriile sale abilități și în capacitatea de a-și proteja țara de invazia barbarilor. El este sfătuit de consilierii săi să se predea barbarilor, dar refuză să facă acest lucru și, în cele din urmă, este forțat să fugă din Roma împreună cu soția sa.

Pe măsură ce piesa progresează, se dezvăluie că Romulus își pune întrebări existențiale și încearcă să înțeleagă sensul vieții sale și al acțiunilor sale. El se întâlnește cu un tânăr filosof, care îi sugerează că nu există niciun sens în lume și că singurul mod de a face față acestei situații este de a accepta absurditatea existenței umane.

Piesa se încheie cu o meditație profundă asupra condiției umane, în care Romulus acceptă absența sensului și își asumă propria moarte. Este un final tragic, dar care sugerează că, prin acceptarea absurdității existenței, oamenii pot găsi o anumită formă de eliberare.

Cartea a fost bine primită de către criticii de specialitate și este considerată o lucrare importantă a lui Friedrich Dürrenmatt. Aceasta a fost lăudată pentru conținutul său profund și complex, precum și pentru abordarea sa inteligentă a subiectelor politice și sociale. Criticii au subliniat, de asemenea, că piesa oferă o meditație profundă asupra condiției umane și a absurdității existenței umane, făcând din ea o lucrare provocatoare și plină de înțelesuri.

Piesa de teatru "Romulus cel Mare" a fost publicată pentru prima dată în anul 1949 în limba germană sub titlul "Romulus der Grosse". În limba engleză, piesa a fost publicată în 1962, sub titlul "Romulus the Great".