Nietzsche este, probabil, cel mai contestat și adulat filosof al literaturii universale, iar nebunia lui va stârni numeroase controverse de-a lungul vremii. Se spune că geniul se naște, nu se formează, iar germanul nostru avea să se nască sub o stea norocoasă. Sunt numeroase tratatele care îl vor adula, dar și mai multe vor fi acelea care nu îl vor înțelege și îi vor contesta ideile, dar, atenție, niciodată talentul. Pornit într-o căutare fără margini a unei lumi noi, a unei lumi pe care el și nimeni altcineva să o acapareze și să o poată domina, Nietzsche cade într-o prăpastie din care nu va ieși niciodată.
Pasiunea sa pentru artă și cultură se va intensifica pe parcursul vieții și lucrările sale vor face adesea trimitere către temele care au reprezentat interes pentru creator. Antichitatea va fi perioadă la care filosoful se va raporta cel mai des. Totuși, sunt câteva aspecte pe care Nietzsche nu dorește să le abordeze. Este curios cum niciodată nu a vorbit despre nebunie, deși el însuși va cădea pradă acestei boli.
În perioada sa de glorie, Nietzsche nu se ascunde să arunce cu pietre în oricine, să critice, să nege și să scoată la iveală latura sa dură. Deși, cu 16 ani înainte de publicarea lucrării de față, Wagner avea să aducă un elogiu compozitorului Wagner, acum lucrurile se schimbă radical.
Publicată la Leipzig, în Germania, lucrarea de față este tocmai opusul adulației despre care vorbeam anterior. Ceva s-a schimbat în acești 16 ani, iar Nietzsche a luat o poziție diferită față de omul Wagner, dar, mai ales, față de artistul Wagner. Cartea este un manuscris interesant, dar plin de atacuri la adresa lui Wagner, care sunt frumos împachetate și care nu îi sar imediat în ochi cititorului. Cert este că, după această lucrare impresionantă și șocantă în același timp, omul de rând, pasionatul de lectura ori fanul lui Nietzsche îl va asocia pe acesta cu Wagner, chiar și neintenționat. Totuși, trebuie specificat că și reversul situației este valabil. Avem, așadar, o lucrare filosofică măreață, demnă de admirație și plină de simboluri. Avem portretizarea unei epoci, a unei lumi, a unui om, a unui artist și, în cele din urmă, a unui public. Straniu pe alocuri și poate de neînțeles pentru unii, „Cazul Wagner” se vinde masiv în Europa și în restul lumii.
Succesul va fi răsunător, dar numele lui Nietzsche va fi terfelit de gazetele vremii. Totuși, cu trecerea timpului, lucrarea va fi tradusă în mai multe limbi de circulație internațională și introdusă în programa școlară a mai multor universități celebre.
La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, cartea se regăsește în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2004), Humanitas (2008), Muzicală (1983).