G. I. Gurdjieff - Intalniri cu oameni remarcabili

George Ivanovich Gurdjieff s-a născut pe 13 ianuarie 1866 în orașul ce astăzi poarta numele de Gyumri. Primii ani au vieții au fost ținuți ascunși și nu se cunosc detalii sigure despre asta, însă știm că în tinerețe a călători în Orientul Mijlociu, India și Asia Centrală. În 1913 se stabilește în Moscova unde va fi profesor pentru multă vreme iar după izbucnirea Revoluției din Octombrie, se mută în Georgia. Ajuns acolo fondează cu alți intelectuali " Institutul de Dezvoltare Armonioasă a Omului" unde se făceau adesea rituale și suite de muzică. Din 1923 grupul devine cunoscut în Franța datorită influențelor artistice și la un an distanță în Statele Unite. Nici după zece ani totuși grupul este închis dar scriitorul își va continua activitate pedagogică până ce viața îi va lua sfârșit în 1949. Printre cele mai importante opere se numără În căutarea ființei. A patra cale către conștientă sau Viziuni din lumea reală.

Lucrarea "Întâlniri cu oameni remarcabili" a fost publicată în 1960 în limba rusă. În limba română apare în 1996 la editura RAM, ediție ce va fi urmată de Curtea Veche în 2014 și 2019.

Gurdjieff a întâlnit mulți oameni ce l-au impresionat de-a lungul vieții așa că a decis să le dedice o lucrare prin care să le mulțumească. Primul dintre aceștia a fost tatăl său, apoi preotul armean Pogossian, Soloviev, prietenul său și prințul Lubovedsky. Pe parcursul descrierii lor, propria poveste de viață începe să de împletească cu diverse episoade ce i-au legat și cumva ajung cu toții da facă parte din același univers cunoscut ca "Căutătorii adevărului". Asta însemna că fiecare trebuia să își găsească propria cale spirituală dar o căutau împreună pentru că filosofia asupra vieții era la fel. Oamenii în general se poartă ca niste mașinării așa că trebuiau să învețe să se bucure de tot ceea ce îi înconjoară. Oamenii din epocile trecute au trăit mult mai armonios, poate și datorită faptului că nu existau atâția factori externi care să îi influențeze și toți se ocupau cu arta sub diverse forme. Unele capitole au fost adesea considerate de marii critici ca nefiind autobiografice, ci mai degrabă niste povești inventate. De exemplu, autorul precizează că tatăl său i-a cântat Epopeea lui Ghilgameș, sau că a luat parte la întâlnirile frăției antice Sarmoung și a fost martor la fenomene ezoterice ce s-au sondat cu succes.

Romanul a fost adaptat în pelicula cinematografică unanimă în 1979 de Peter Brook.