G. K. Chesterton - Omul care era joi

Gilbert Keith Chesterton s-a născut pe 29 mai 1874 într-un cartier foarte apreciat din Londra. Încă de mic copil a fost pasionat de ocultism, ba chiar a experimentat ouija board cu fratele său, Cecil. După liceu a urmat University College London pentru a deveni ilustrator însă a părăsit-o după doi ani fără să mai aștepte diploma. În 1900, după ce cu ani în urmă a suferit o depresie, a publicat primul volum de poezii ”Greybeards At Play” urmând două biografii în 1903 și 1906. A continuat să scrie și a început să călătorească însă în 1914 a mai suferit o depresie chiar pe vinele războiului. Autorul moare în 1936 din cauza insuficienței cardiace dar tu te poți bucura de operele sale, printre care : ”Secretele părintelui Brown”, ”Napoleon din Notting Hill” sau ”Hanul zburător”.

Romanul ”Omul care era joi” a fost publicat la editura J. W. Arrowsmith în 1908. Dacă dorești să te bucuri de o ediție în limba română poți alege de pe site-ul nostru dintre următoarele: Edinter, 1991 sau Humanitas din 2007.

Ne aflăm într-o Londră victoriană când Gabriel Syme este recrutat ca agent de poliție la Scotland Yard. Lucian Gregory este un poet anarhist ce locuiește într-o suburbie a orașului numită Saffron Park. Aici se și întâlnesc cei doi, la o petrecere, și încep să dezbată eul liric din manuscrisele lui Lucian. Syme refuză să creadă că sensul poeziei este revolta, susținând că este de fapt legea, și astfel ajunge să spună că cel mai poetic lucru creat vreodată de un om este orarul metrourilor londoneze. După discuții aprinse despre anarhie, cei doi ajung într-un loc de întâlniri subteran sub jurământul lui Lucian că nu va dezvălui ce meserie are. Cel mai mare secret se află însă când Gregory susține că este un fost membru al Consiliului Anarhist  European.

Consiliul era format din șapte bărbați, fiecare având ca nume o zi a săptămânii. Gregory își aștepta rezultatul de a deveni Joi iar în aceste momente află reala meserie a lui Gabriel. Pentru a-l convinge că anarhiștii nu sunt atât de răi pe cât par, acesta îi vorbește consiliului din sens opus însă Gabriel începe să îl contrazică și astfel câștigă această funcție. În eforturile sale de a decongestiona această adunare, Syme află că toți ceilalți membrii sunt agenți sub acoperire ți că în loc să se răzbune pe anarhiști, se răzbunau între ei. Capul răutăților este Duminică, care de asemenea are un secret bine păstrat. Chiar și aici cei doi eroi ai noștri încep să se certe cu privire la puterea Consiliului și la adevăratele acțiuni pe care le fac.

Romanul se încheie poetic, cu ultimele cuvinte ale lui Duminică ”puteți să beți din paharul din care beau Eu?”, aceeași întrebare pe care Iisus le-o pune Sfântului Iacov și Sfântului Ioan Botezătorul.

Romanul a fost adaptat în toate formele: în 1938 în piesa de teatru a lui Orson Welles, la BBC Radio în 1986 și 2005 și în filmul cu același nume realizat de Balázs Juszt în 2016.