Gabriel Garcia Marquez - A trai pentru a-ti povesti viata

Romanul "A trăi pentru a-ți povesti viața" este primul roman autobiografic al autorului și a fost publicat la editura Grossman în 2003. La un an distanță apare și prima ediție în limba română oferită de editura Rao, care va fi urmată de ediția din 2014.

Romanul se axează pe o perioadă de 23 de ani din viața sa, din 1927 până în 1950 când își va cere iubita de soție, însă vom combina utilul cu plăcutul și ne vom aventura în întreaga sa viață.

Totul începe pe 6 martie 1927 când Gabriel Garcia Marquez se naște la Aracataca într-o familie văzută destul de bine în societate. Tatăl său primește un post de farmacist la Barranquilla iar băiatul va fi lăsat cu bunicii săi pe care îi va îndrăgi toată viața. Bunicul său fusese colonel și îi spunea multe povești de pe front care l-au inspirat mai târziu în romanele sale, însă acesta va muri în 1937 și va lăsa un gol în sufletul familiei. Bunica sa îl va învăța să vadă binele în orice lucru rău și îi va spune povești cu fantome și spirite care îl vor impresiona și îl vor inspira să scrie în cinstea ei cartea "Un veac de singurătate" ce se va vinde în peste 30 de milioane de exemplare. Când va începe școala va fi recunoscut ca băiatul timid care scrie poezii amuzante și desenează, hobby-uri pe care le va avea și în liceu când va începe să publice în revista școlii. După ce va absolvi în 1947, va începe studiile la Universitatea Națională din Bogota, însă vor începe sa îl atragă romanele de ficțiune și Kafka, autorul care va fi stâlpul carierei sale. Va deveni jurnalist și va avea parte de adevărate aventuri, unele inimaginabil de frumoase iar altele sângeroase, iar asta îl va face să păstreze un jurnal al experiențelor sale.

În 1955 va încerca să publice primul său roman "La hojarasca" care va trece prin mâna a șapte edituri ce îl vor refuza. Va reuși să o publice și va spune mai târziu că acesta este romanul său preferat datorită spontaneității de care a dat dovadă. În 1999 va fi diagnosticat cu cancer limfatic și va tăia orice legătură cu realitatea pentru a începe sa își scrie memoriile dar, spre fericirea tuturor, va mai trăi încă 15 ani. Din 2005 nu va mai reuși să scrie din cauza bătrâneții și a demenței însă va continua să dea interviuri și să publice cărți scrie cu ani în urmă. Autorul moare la vârsta de 87 de ani, pe 17 April 2014, din cauza pneumoniei dar în urma sa rămân bucăți din sufletul său transpuse în opere cum ar fi: ”Un veac de singurătate”, ”Dragostea în vremea holerei” sau ”Incredibila și trista poveste a Candidei Erendira si a bunicii sale fără suflet”.