Gabriel Garcia Marquez - Ceas rau

Gabriel Garcia Marquez se naște în orașul columbian Aracataca pe 6 martie 1927 și va fi cel mai mare dintre cei 12 copii ai familiei. După ce părinții săi se mută în alt oraș pentru a urma o carieră, el rămâne împreună cu bunicii săi iar copilăria îi va fi colorată de povești, amintiri din vremea războiului sau iubiri vechi apuse de ani de zile. Toate acestea se vor reflecta în viitoarele romane, de exemplu, povestea de dragoste a părinților săi va fi inspirația pentru "Dragoste în vremea holerei". După ce bunicul său moare, el va fi trimis la internat în orașul Barranquilla iar aici va fi văzut ca un copil timid ce scrie poezii umoristice pentru a intra în rândul colegilor săi. Îi plăcea să citească și lipsea adesea de la activitățile sportive iar așa primește porecla de "moșul". În 1940 intră la liceu și în același an începe să își publice poeziile în revista școlii ceea ce îi redă încrederea în sine. Începe să practice fotbalul și baseballul și reușește să primească bursă an de an. Se înscrie la facultatea de drept la Universitatea Națională din Columbia dar din cauza unor atacuri sângeroase este nevoit să se mute în Cartagena. Începe să lucreze la ziar iar activitatea de reporter începe să ii placa atât de mult încât renunță la studii. A lucrat pentru numeroase ziare naționale și locale iar numele său ajunsese unul important în acest segment. După revoluția din Cuba, se mută acolo și se împrietenește cu Ernesto Guevara ce îl va ajuta să ajungă în New York. Era un om direct, iar din această cauză a avut de pierdut pentru că CIA nu a fost de acord cu ceea ce scria. În această perioadă începe să scrie pentru că doar așa putea să dea frâu liber imaginației sale.

Al doilea  roman pe care autorul îl publică este "Ceas rău" ce apare în 1962 la editura Premio Literario Esso. În limba română apare în 1981 la editura Dtv, ediție ce va fi urmată de Rao în 2007.

După ce războiul civil columbian a trecut, s-a instalat o pace ciudată în rândul localnicilor din fiind obișnuiți cu agitația, au decis că trebuie să facă ceva pentru a ieși din monotonie. Un localnic pe nume Cesar Montero decide să spargă gheața și îl ucide pe cântărețul național Pastor, presupusul amant al soției sale. Arma a fost o pușcă iar fața sa a ajuns să fie pe toate panourile publicitare, chiar și pe acela din fața casei lui. Acesta este doar un exemplu a ceea ce oamenii au făcut pentru a scoate secrete la iveală, pentru a cerși atenție și pentru a readuce războiul. Chiar dacă au ridicat lampioane pentru a sărbători terminarea luptei, acum începe una între ei pentru că ceasul rău s-a răpus asupra orașului.

Autorul a avut inspirația de a scrie asta atunci când a călătorit la Paris iar numele inițial este unul adesea cenzurat. Majoritatea personajelor le putem regăsi și în "Un veac de singurătate" așa că trebuie să citiți măcar una dintre ele pentru a face cunoștință cu oameni ce nu au avut o viață chiar roz.

Faima sa va veni odată cu publicarea "Un veac de singurătate" ce îi va aduce și un Premiu Nobel în Literatură în 1982. Se mută adesea pentru a cunoaște oameni noi și poveștile lor de viață, iar printre orașele în care a trăit se numără Barcelona, Paris sau Ciudad de Mexico unde va trăi până la sfârșitul vieții sale în 2014.