Romanul Dragoste în vremea holerei, scris de Gabriel Garcia Marquez, a apărut în primă ediție în anul 1985 la Editura Oveja Negra în Columbia. În engleză a apărut în anul 1988, tradusă de Alfred A. Knopf.
Personajele principale ale romanului sunt Florentino Ariza și Fermina Daza. Cei doi trăiesc o frumoasă poveste de dragoste în tinerețe, dar viața rezervă surprize atunci când nu te aștepți. Fermina decide să se căsătorească cu un doctor foarte bogat, iar Florentino simte că viața pentru el s-a sfârșit. Reușește să-și găsească echilibrul în muncă, având succes în plan profesional dar și sentimental, cu 622 de relații amoroase. Dar orice femeie ar cuceri, dragostea pe care i-o poartă încă Ferminei nu poate fi stinsă. Iar șansa face ca dupa 50 de ani, 9 luni și 4 zile de despărțire, Florentino face o ultimă încercare pentru a o recuceri pe femeia care i-a marcat tinerețea și viața.
Dragostea în vremea holerei reușește să lege două elemente contrastante regăsite în literatură: sacralitatea sentimentului de dragoste și transpunerea ei în lumea reală.
Cartea devine o analiză a dragostei, portretizându-se atâtea și atâtea ipostaze ale ei: dragostea nostalgică, dragostea de conveniență, dragostea care reușește să crească în condițiile vitrege ale unei vieți profane, dragostea aflată sub semnul unei singurătăți dureroase, dragostea care nu piere o dată cu timpul.
Și totuși, finalul romanului este neașteptat de satisfăcător pentru cititor. La sfârșitul unei cărți în care toate personajele au dat greș, cumva, și ți-au pierdut simpatia, înțelepciunea lui Marquez o să te recâștige. Ca în viața oricăruia dintre noi, lucrurile au obiceiul de a se așeza singure într-un echilibru, iar Dragoste în vremea holerei este o frumoasă mărturie în acest sens.