Despre limită este a șasea carte a lui Gabriel Liiceanu. Prima ediție a apărut în 1994 la editura Humanitas. Aceasta vine să completeze, într-o oarecare măsură, ceea ce a început Liiceanu în prima sa carte, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii.
În Depre limită, despre care autorul spune că este o lucrare clasică de filosofie, chiar dacă consideră că poate fi citită de oricine, tema principală de învârte de fapt în jurul libertății. Dacă limita nu ar exista, libertatea nu ar avea sens. Prima limită este însuși faptul de a fi. De aici derivă limita conștinței, dar și finitudinea, despre care Liiceanu scria în Tragicul. Dacă omul este conștient de finitudinea lui, atunci ce sens mai are încercarea de a-și depăși limita?
Pe parcursul lucării, Liiceanu face de fapt ”o apologie a vagului”. Poate cele mai vagi concepte sunt și cele mai importante: omul, Dumnezeu, libertatea. Nu putem avea precizie atunci când ne aflăm pe terenul vagului, el este ceea ce ne rămâne după ce am explorat suprafața vastă a limitelor. Omul este primul închis de limită. Problema apare atunci când încercăm să ne întoarcem la lucrurile vagi de la limitele precisului. În acest fel, ajungem să stăm în fața propriei vieții sau a celui care ne-a dat iluzia libertății. Chiar și atunci, nu putem spune exact de ce ne este teamă și nici de ce am ajuns acolo.
Atunci când vorbește despre libertate, Liiceanu afirmă că este o limită emancipată, insurecțională, capabilă să creeze limitații. Limba joacă un rol important în acest caz, întrucât activitatea libertății și rezultatul ei sunt exprimate prin aceeași familie de cuvinte. Esența libertății este ”hotărârea”, prin alegerile noastre dând formă existenței și un curs propriei vieții.
Prin măiestria cu care ne-a obișnuit, Liiceanu reușește să facă o analiză amănunțită a libertății și în fapt, a limitei. Filosofia lui ne asigură că hotărârile noastre de dau posibilitatea creației infinite și ne demostreză cum fiecare destin devine o ”explozie de noutate”, echivalent cu apariția unei specii ”in istoria generală a vieții”.