Gabriela Adamesteanu - Dimineata pierduta

Gabriela Adameșteanu, scriitoare, traducătoare și jurnalistă, s-a născut la Bacău, Târgu-Ocna, la 2 aprilie 1942. A avut o puternică afinitate spre studiu și scris încă din copilărie, fiind influențată involuntar de familia sa. Tatăl său a fost profesor de istorie, mama sa educatoare, iar aceștia, la rândul lor, provin din familii unite ce au făcut adevărate performanțe intelectuale. A terminat liceul la Pitești în 1960, iar în 1965 a absolvit facultatea de Limba și Literatura Română la Universitatea din București. După facultate, își începe cariera în literatură, fiind redactor la editura Enciclopedică, apoi la editura Cartea Românească, devenind apoi, în 1991, redactor-șef al Revistei 22 și al publicației Bucureștiul Cultural. A debutat ca scriitor în anul 1971, în revista Luceafărul, cu un fragment din romanul “Drumul egal al fiecărei zile”, roman pe care îl publică patru ani mai târziu și care primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. Ulterior, autoarea a publicat mai multe romane pentru care primește nenumărate premii pentru activitatea sa literară. În 2018 a publicat romanul “Fontana di Trevi” pentru care a primit premiul Radio România Cultural pentru proză, iar romanul “Voci la distanță” îi aduce premiul Cartea Anului, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, la Cluj. Lucrările autoarei au fost traduse în mai multe limbi, printre care și romanul “Dimineața pierdută” care s-a bucurat de peste zece traduceri și care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.

Gabriela Adameșteanu a publicat pentru prima dată romanul “Dimineața pierdută” în 1983 la editura Cartea Românească și ulterior a fost republicat în mai multe ediții. A apărut la editura Albatros în 1991, la editura Polirom în 2003, dar și în colecția Top 10+ la aceeași editură în 2013.

Descoperim un roman complex și captivant, cu o structură nemaîntâlnită ce prezintă povestea mai multor personaje fascinante și perioade diferite în spațiul românesc. Povestea este conturată de Vica Delca, o croitoreasă pensionată, iar viețile celorlalte personaje sunt prezentate prin amintirile și experiențele ei. Așadar, o descoperim pe Vica, o femeie simplă, săracă, încercată de suferințe și dificultăți, ce nu are o educație formală, însă are o inteligență și o memorie fabuloasă, o povestitoare înnăscută cu un limbaj extrem de colorat. Vica pleacă de acasă pentru a-și vizita foștii clienți și familiile bogate pe care le slujise în tinerețe și ajunge la București, unde o descoperim pe Sofia Ioaniu, dar mai ales pe fiica acesteia, Ivona. O fotografie din 1914 o poartă pe Vica într-o călătorie în timp, iar discuțiile cu Ivona trezesc amintiri și conturează povestea întregii familii de la începuturile secolului, de la rădăcini și până la finalul vieții personajelor. Gabriela Adameșteanu știe exact cum să împletească stilurile narative, de la jurnal la dialoguri interioare, reușind să construiască o imagine complexă, plină de nuanțe și detalii a personajelor și a societății.