Gabriela Adamesteanu - Drumul egal al fiecarei zile

Redactor șef al revistei de analiză politică 22, dar și al gazetei Bucureștiul cultural, autoarea devine cunoscută și pentru manuscrisele sale cu caracter socio-politic. Scrierile sale sunt extraordinare și reflectă realitatea unui veac în care trăiește și care o va influența masiv. Scrie cu patos despre lume și despre societatea în care trăiește și este atrasă în fel și fel de turnee literare, care îi vor spori reputația. O vreme, cochetează cu grupul de jurnaliste de la Womans Editions, iar numele său este cunoscut peste hotare și extrem de apreciat. 

Deși își face debutul cu această carte, vor urma multe altele care vor fi recunoscute și apreciate la nivel internațional. O frescă a societății românești, o scriere nemaipomenită, care ne poartă în perioada în care frământările sociale și cele personale se îmbinau extraordinar.

În romanul de față, personajul central este Letiția, o tânără obsedată să nu repete erorile pe care le-a săvârșit unchiul ei, Ion. Bărbatul este un opozant al regimului politic de la Bucureși și este încarcerat o vreme, iar acest eveniment o va marca puternic pe fată.

Astfel, Letiția ajunge să rememoreze copilăria săracă și perioada la cămin, alături de alte fete.

Vrând să se smulgă din monotonia vieții, fata se căsătorește cu un lector universitar, pe nume Petru Arcan. De aici înainte, viața sa se consumă ba lent, ba pe repede înainte, iar povestea este extrem de bine conturată. Cartea se concentrează atât pe povestea de iubire a celor doi, dar și pe raporturile dintre eroi și societate. Cumva, luăm parte la fel și fel de răsturnări de situație, iar nebunia veacului pare să îi cuprindă pe toți. Realitatea și umbra, dramele veacului, tristețea și regăsirea, nebunia și ura; toate acestea sunt concentrate în paginile lucrării și menite să ne emoționeze.

Romanul se aseamănă cu altele din literatura română, ba chiar a fost comparat cu Enigma Otiliei, iar comparația nu este întru totul eronată. Autoarea noastră descrie și ea asemenea lui Călinescu și este angrenată cu totul în povestea eroilur săi, iar pledoaria pentru dragoste pe care o face este inspirată de la Balzac ori chiar de la un alt francez celebru, Emile Zola. Totuși, abordarea autoarei este originală, iar eroina sa este curajoasă și plină de virtuți. S-a căsătorit Letiția pentru bani cu bărbatul acesta? Ori a învățat femeia cum să iubească? Aceste întrebări ne vor chinui multă vreme, iar romanul ne va aminti pe alocuri și de Invitație la vals, a lui Drumeș, dar și de Lorelei, a lui Teodoreanu.

Pe alocuri, Letiția e o fetiță inocentă. Dar, pe parcursul romanului, asistăm la transformarea sa, nu numai din punct de vedre fizic, ci și din punct de vedere emoțional.

Cartea va fi foarte apreciată la nivel internaional, tradusă în mai multe limbi străine și îndrăgită de publicul de toate vârstele. Romantismul și stoicismul autoarei se pliază perfect pe așteptările autoarei, iar cartea va avea un succes extraordinar. Pe site, la un click depărtare, lucrarea poate fi găsită în mai multe ediții: Polirom (2008), Litera (1992), Litera (1999).