Despre Gala Galaction
Parintele Grigore Pisculescu s-a nascut pe 16 aprilie 1879, in localitatea Didesti, Teleorman. Familia sa se pare ca era de origine aromana, mama sa, Chiriachia, era fiica de preot, iar tatal, Nicolae, era arendas al mosiei Didesti. Parintii sai erau povestitori renumiti in sat si multe din istorisirile lui Gala Galaction isi au sursa in cele ale alor sai. Face scoala primara in satul natal, apoi gimnaziul la Rosiori de Vede. Pleaca apoi la liceu la Bucuresti, inscriindu-se la Sfantul Sava, unde va fi coleg cu Tudor Arghezi si cu N. D. Cocea. Este un impatimit al cititului, fiind cucerit de simbolism si de proza mistica. Intra in cenaclul lui Alexandru Macedonski, Literatorul, si scoate, in liceu, impreuna cu alti colegi, revista Zig Zag.
Incepe sa-si publice lucrarile in 1896, prima data in Adevarul ilustrat - schita Pe terasa -, colaboreaza si la Liga ortodoxa si scrie poezie pentru revista Aurora din Rosiori de Vede. Din 1898 urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie si Litere din capitala, dar din anul urmator trece la Facultatea de Teologie, pe care o continua, din 1901, la Cernauti, unde va obtine si doctoratul in 1909. Este numit defensor eclesiastic si colaboreaza la cele mai multe dintre revistele cunoscute ale vremii. In 1914 apare primul sau volum, Bisericuta din razoare, ce va fi premiat de Academia Romana. Intra la conducerea revistei Cronica impreuna cu Tudor Arghezi si este directorul revistei Spicul. Are o orientare de stanga, articolele sale fiind acuzate ca sprijina politica germana, motiv pentru care este demis din postul de defensor eclesiastic si isi continua activitatea publicistica intens in Socialismul, Chemarea, Avantul, Cuvantul liber, Lumea noua si alte ziare de orientare stangista. In 1919 ii apare volumul O lume noua, lucrare memorialistica. Alunecarea lui Gala Galaction spre stanga poate fi vazuta ca o directionare gresita a inclinatiei sale de a fi preocupat de cei saraci, napastuiti, de a fi apropiat de durerile si framantarile omului muncitor.
In 1922 este hirotonit preot. Totodata, este si misionar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, functie ce o indeplineste pana in 1926, cand devine profesor titular la catedra de Noul Testament de la Facultatea de Teologie din Chisinau. In acest an face si o calatorie la Ierusalim, din impresiile careia va scrie cartea Scrisori catre Simforoza. In pamantul fagaduintei. Publica, printre altele, romanele Roxana, Papucii lui Mahmud, Dooctorul Taifun, La raspantie de veacuri. Din 1941 va preda Exegeza Vechiului Testament la Bucuresti. Ca teolog, publica studii, articole, meditatii, predica si conferentiaza, traduce Biblia impreuna cu profesorul Vasile Radu. Publica In gradinile Sf. Antonie, ce cuprinde impresii din calatoriile la Muntele Athos.
Dupa instaurarea regimului comunist, Gala Galaction continua sa publice mult, inclusiv in ziarele Adevarul, Contemporanul, Ultima ora, Drapelul. Militeaza cu patos in favoarea democratiei populare - adica pentru socialism. Este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor in 1947, deputat in Marea Adunare Nationala - Parlamentul unicameral comunist - si primeste Ordinul Muncii clasa I. In 1955 sufera un atac vascular cerebral care-l lasa partial paralizat si afazic. Urmatorii sase ani de viata vor fi incarcati de suferinta fizica si sufleteasca, murind pe 8 martie 1961. Este inmormantat, asa cum si-a dorit, in cimitirul manastirii Cernica.