Despre Garabet Ibraileanu
Garabet Ibraileanu se naste pe data de 23 mai 1871 la Targu Frumos, județul Iasi si este un important scriitor roman, eseist, critic si istoric literar.
Tatal, de origine armeana, se numea Teodor Ibraileanu si mama, Maria Marcovici, descendenta a unei vechi familii armenesti din Moldova. In 1876 arendeaza mosia de la Poiana lui Iurascu, din apropierea Romanului, unde se muta la scurt timp, toata familia. In acelasi an, la 17 septembrie, Maria Ibraileanu moare dupa ce da nastere unei fetite, Maria. In 1877 Teodor se recasatoreste.
Intre anii 1890 si 1895, Garabet Ibraileanu a studiat la Facultatea de Filosofie, Istorie si Literatura a Universitatii din Iasi. Garabet Ibraileanu a dat dovada de talent inca din liceu si a manifestat sete de activitate literara si jurnalistica.
La 1 iulie 1889 infiinteaza, impreuna cu Panait Musoiu si Eugen Vaian, revista Scoala Noua, in care publica articole, versuri, poeme in proza, cugetari si traduceri, pe care le semneaza cu pseudonimul Cezar Vraja. El mai colaboreaza, intre 1890 si 1894, la diverse reviste si ziare, precum: Munca, Adevarul, Evenimentul literar si Lumea noua.
O cunoaste si pe Elena Carp, viitoarea sotie, cu care va avea o fetita, singurul copil (Maria, 1902). In 1900, a fost numit profesor la liceul internat Costache Negruzzi din Iasi. In 1902, se titularizeaza la Universitatea din Iasi, unde incepe, de asemenea, sa predea.
In 1909 i se publica primul volum, intitulat Scriitori si curente, urmat de volumul Note si impresii (1920). Scriitorul publica si alte lucrari, precum: Opera literara a domnului Vlahuta (1912), Dupa razboi (1921), Scriitori romani si straini (1926), si Studii literare (1930). Tot in 1930 este publicat si volumul de aforisme Privind viata, iar singurul roman al scriitorului, Adela (1933), incheie activitatea sa literara. In acelasi an, Ivraileanu este distins cu Premiul National pentru proza. In data de 12 martie 1936, la Bucuresti, scriitorul moare.
In 1948 este desemnat membru post-mortem al Academiei Romane. Teoretician al specificului national in literatura si al spiritului critic in cultura romaneasca, a lasat in urma o importanta mostenire literara.