Ibrăileanu este cunoscut publicului larg drept unul dintre cei mai importanți romancieri pe care România i-a dat literaturii universale.
Eseist, pedagog și redactor literar, devine treptat unul dintre cele mai apreciate personalități ale scenei lirerare românești. Școlit la Iași, pasionat de istorie și științe, Ibrăileanu nu se dedică întru totulstudiilor, îndreptându-se îndeosebi spre scris. Redactează numeroase articole, proză scurtă și chiar își încearcă norocul cu un roman. Abandonează condeiul pentru o perioadă, își termină studiile și încearcă să obțină post de profesor în zona Iașului. Predă la numeroase licee și colegii din zonă, dar munca didactică nu pare să îl mulțumească pe deplin. Se întoarce către manuscrisele abandonate și schițează mai multe povestiri pe care avea să le publice sub pseudonimul care îl va urmări întreaga viață, Cezar Vraja. Mai târziu, își îndreaptă atenția catre traducerea marilor opere ale literaturii universale. Așadar, Ibrăileanu începe să lucreze la traducerea cărții marelui Guy de Maupassant, Bel-Amy.
Pe lângă paginile de critică literară, culegerile de aforisme și traduceri, Ibrăileanu dă naștere unor romane de o valoare inestimabilă și pune bazele unor renumite gazete literare.
“Adela" cunoaște lumina tiparului în 1933 și spune povestea unui doctor renumit în epoca sa, Emil Codrescu. În rafturile anticariatul nostru sunt disponibile mai multe ediții ale cărții lui Ibrăileanu, după cum urmează: Minerva (1978/1985), Junimea (1983), Eminescu (1974).
Medicul poartă în suflet o iubire neîmplinită și în buzunar un jurnal intim în care își confesează sentimentele pentru aleasa sa. Povestea dintre cei doi este de-a dreptul stranie, căci diferența de vârstă îi aruncă în medii diferite, îi poartă prin alte etape ale vieții și către alți oameni.
Emil Codrescu este un medic recunoscut, trecut bine de prima tinerețe, cu un farmec aparte și capabil să sucească mințile oricărei doamne din lumea bună a României de altădată. Viața îi este dată peste cap de momentul în care, prin intermediul unor prieteni comuni, o cunoaște pe Adela. La vremea în care cei doi se întâlnesc pentru prima data, cea pentru care va dezvolta o adevărată obsesie, este doar un copil.
Anii trec, viața celor doi merge mai departe, dar Emil nu reușește să dea uitării chipul Adelei. Întâmplarea face ca, douăzeci de ani mai târziu, să își revadă aleasa. Adela a devenit între timp femeie și este proaspăt divorțată. Revederea lasă urme adânci în inima doctorului, acesta negăsind curajul să își confeseze sentimentele. Dacă Adelei nu îi poate mărturisi ce simte, Emil decide să își verse necazul în paginile unui jurnal intim.
Aflăm, prin intermediul acestuia, cât de frumoasă este această Adela, cât de fine îi sunt gesturile și cât de nobil îi este sufletul. Portretul idilic al Adelei este, evident, conturat într-o manieră subiectivă de către eroul nostru. Orbit de dragoste, chinuit de neputință și lovindu-se de zidul diferenței de vârstă, Emil se refugiază în scris. Iubirea pentru Adela, deghizată în prietenie, se transformă în obsesie. Emil o venerează, urcând-o pe un piedestal și închinându-i ode, se simte rănit fiindcă nu își poate îndeplini visul de iubire. La început, Adela îl privește precum un prieten de nădejde, dar, pe parcurs, sentimentele se schimbă. Îl va iubi Adela pe Emil? Reușește medicul să își domolească inima, găsindu-și liniștea lângă femeia adorată?