Filosoful francez Gaston Bachelard s-a orientat spre acest domeniu în ani târzii ai vieţii, după ce a fost profesor de fizică şi de chimie la un colegiu din Dijon, Franţa, iar înainte de aceasta, în oraşul său natal, Bar-sur-Aube din regiunea Champagne, lucrase ca diriginte poştal la Gara de Est din 1907 până în 1913. S-a născut pe 27 iunie 1884. Tatăl său a fost producător de încălţăminte. Gaston Bachelard carti. Autodidact, a fost pasionat de ştiinţă de timpuriu, studiind constant in timpul liber; va obţine licenţa în matematică la 28 de ani şi va ajunge treptat să conducă nou-înfiinţata catedră de Filosofie de la Sorbona. În 1914 s-a căsătorit cu Jeanne Rossi, profesoară. Cei doi vor avea împreună o fiică. La izbucnirea Primului Război Mondial Gadton Bachelard se pregătea să devină inginer; este mobilizat şi va servi pe front până în 1919, fiind decorat cu Croix de Guerre. În 1920 soţia îi moare, el rămânând să-şi crească fiica, pe Susanne, singur.

În 1938 a publicat Psihanaliza focului. Lucrarea face parte dintr-o serie care include şi textele Apa şi visele, apărut în 1942, Pământul şi reveriile şi Pământul şi reveriile voinţei, apărute în 1948. Cărţile fac referire la relaţiile dintre legăturile puţin evidente dintre teoriile ştiinţifice, relaţiile iraţionale, făcând conexiunea cu cele patru elemente ale fizicii străvechi: aerul, apa, focul, pământul. După Gaston Bachelard, aceste patru elemente domină viziunea omului asupra lumii. Din 1930 munca sa a căpătat mai multe ramificaţii. Una dintre ele era în direcţia pedagogică, el fiind preocupat de felul în care mintea putea fi direcţionată astfel încât să fie aptă să formuleze concepte ştiinţifice. Interesul în acest sens este evident în lucrarea Dialectica spiritului ştiinţific, apărută în 1938, în care Gaston Bachelard analizează rezistenţele mentale şi prejudecăţile din perspectivă antropologică şi metodologică. Scopul său iniţial fusese de a folosi metoda psihanalitică a lui Freud în analiza epistemologiei şi a ştiinţei per ansamblu şi de a crea un tablou al complexelor care paralizează inteligenţa.

Pe lângă asta, Gaston Bachelard a abordat ştiinţa şi din perspectivă istorică, analizând schimbările din domeniul ştiinţelor în mod istoric, însă nu neapărat cronologic, ci descriind treptele evolutive ale gândirii din punctul de vedere al tensiunilor sale şi ale căderilor apărute odată cu apariţia conflictelor dintre fizica modernă ce ataca principiile care înainte erau văzute a fi de bază.