Gaston Leroux - Crima lui Rouletabille

Gaston Leroux face parte din elita scriitorilor francezi, iar opera sa ajunge să fie cunoscută pretutindeni. Este, într-adevăr, dificil să spunem care este cea mai de preț scriere a sa, dar știm cu toții că „Fantoma de la operă” este lucrarea care va face înconjurul lumii. Având o pasiune nebună pentru scrierile din seria romanelor polițiste, Leroux își concentrează atenția numai asupra acestui tip de lucrări. Redactează enorm, publică scurte povestiri cu aer gotic, scrie articole de presă și chiar cochetează cu dramaturgia. Ciudat sau nu, lucrările sale vor ajunge și pe scenele marilor teatre ale lumii, iar, mai târziu, pe micile ecrane în pelicule de succes.

„Crima lui Rouletabille” este un roman tipic al lui Leroux, un roman fenomen, plin de acțiune și condimentat cu numeroase răsturnări de situație. O crimă dublă, niște circumstanțe excepționale și un singur suspect, așa debutează romanul semnat de francezul nostru. Totuși, la Leroux nimic nu este simplu, iar aceasta lucrare nu va face nici ea excepție. Cine a omorât și, mai ales, de ce? O romanță cu iz de adulter, o soție care vrea să se răzbune și niște victime sigure, dar complet nevinovate. Într-o manieră excepțională, scriitorul reușește să ne capteze atenția și să ne țină cu sufletul la gură până la final. Observăm o oarecare exagerare în afișarea faptelor și, evident, un mare apel la ficțiune, dar acestea nu sunt, nici pe departe, aspecte negative. Deși în cele aproape 400 de pagini sunt extrem de multe răsturnări de situație, iar personajele se tot perindă prin cadru, vom reuși să urmărim numai firul principal al operei noastre.

Aproape de ultimul act, Leroux ne face o destăinuire și ne prezintă un alt unghi al lucrurilor. Acum, mai puternic ca niciodată, situația devine dramatică, iar personajele principale ating pragul nebuniei. La o analiză mai atentă, observăm că lucrarea prezintă cumva și o confruntare de idei, o antiteză în care autorul își așază protagoniștii. Ce-i drept, va curge mult sânge, dar povestea nu este nici pe departe una horror. Este, mai degrabă, un thriller în care ficțiunea alternează cu umorul negru exploatat intens de scriitor. Soluția este în fața noastră încă de la începutul operei, însă vom fi nevoiți să dezlegăm treptat misterul, pagină cu pagină.

Acum, mai mult ca niciodată, vom fi fascinați de stilul curat al autorului, de personajele sale și, în special, de puterea de evocare a acestuia. Cartea se epuizează rapid, iar încasările la nivel mondial vor fi colosale. Astăzi, Leroux este comparat cu Agatha Christie, iar această asemănare este cât se poate de întemeiată. Lucrarea se regăsește în anticariatul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Valahia (1992), București (1992).