Gaston Leroux - Parfumul doamnei in negru

Gaston Leroux este cunoscut în lumea literară drept unul dintre cei mai inovativi scriitori. Combinând în mod interesant ficțiunea cu realitatea timpurilor ale, îmbinând genul polițist cu narațiunea simplă, reușește să cunoască faima internațională cu „Fantomă de la Operă”. Ecranizările care au la bază romanele sale, vor avea, de asemenea, încasări record.

Leroux jonglează frumos cu genurile literare și reușește să aducă în fața publicului tot soiul de istorii, care mai de care mai interesante și mai palpitante. Totuși, criticii îl vor acuza de lipsă de originalitate ori de fidelitate pe un anumit segment de scriere. Stranie treabă, ar spune Leroux, căci puțini au fost aceia care au îmbinat stilurile literare precum a făcut-o el. Burghez parizian autentic, avea să călătorească prin întreaga lume și să culeagă de peste tot experiențe fascinante, pe care le va consemna într-un jurnal ascuns. După moartea sa, jurnalul nu se va găsi niciodată, iar criticii vremurilor vor pune la îndoială existența acestuia. Școlit la Paris și Berlin, Leroux aduce un aer inovativ în literatura universală și captivează atenția cu ajutorul personajelor sale bine închegate.

„Parfumul doamnei în negru” este una dintre cele mai cunoscute scrieri semnate de Leroux. O poveste impresionantă despre viață și moarte, despre neputință și mister. Lucrarea de față este o îmbinare a genului polițist cu romanul romantic. Deși Leroux nu a fost niciodată un romantic incurabil, avea să reușească să își corecteze această „lipsă”. Lucrarea aduce în prim plan o poveste plină de mister, care se împarte pe mai multe planuri narative și conține tot soiul de schimbări de perspectivă și salturi neașteptate ale acțiunii. Personajele sunt angrenate într-o poveste pe care cu greu o vom desluși, o poveste plină de umor negru, dar care ne va ține cu sufletul la gura până la ultimele pagini. Cartea amintește de lucrările ireproșabile semnate de celebra Agatha Christie, iar aerul sobru care domină acțiunea de la un capăt la altul. La un moment dat, Leroux se pierde în detalii și îi suprasolicită cititorului memoria. Deși ne pierdem in detalii și nu știm ce fir narativ să urmărim mai întâi, observăm că lucrarea este dominată de un număr mare de personaje. Totuși, avem ca evenimentul principal o crimă, iar de aici ițele poveștii sunt din ce în ce mai complicate. Unde vrea Leroux sa ne conducă cu această ocazie? Vom afla abia la finalul operei, iar surprinderea va fi uriașă. Deși se remarcă că fiind un roman polițist, nu putem să nu observăm și ușoarele valențe romantice pe care le vom îndrăgi.

Romanul va fi tradus în peste 25 de limbi de circulație internațională, iar vânzările vor fi colosale. La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Vestala (1993), Dacia (1984), Victoria (1991).