Gellu Naum - A doua carte cu Apolodor

Cine nu a auzit de Gellu Naum? A scris atât literatură pentru adulți, cum ar fi Tatăl meu obosit sau Zenobia, dat și literatură pentru copii, cum ar cele două volume despre pinguinul Apolodor.

S-a născut pe 1 august 1915 în București, tatăl său fiind poetul și soldatul căzut în lupta de la Mărășești, Andrei Naum. În urma unui pariu din liceu începe să scrie poezii și publică două dintre ele în revista cuvântul în 1933. Se înscrie apoi la facultatea de filosofie din cadrul Universității București însă în anul al III-lea va fi arestat pentru că a fost surprins scriind cuvinte contra statului pe pereți. În 1938 decide că e timpul să își continue studiile așa că va pleca la Sorbona unde va învăța ce înseamnă suprarealismul chiar de la Andre Breton. Întors în țară a trebuit să lupte pe front timp de doi ani, apoi a înființat propriul grup de suprarealiști care a mers foarte bine. După ce socialismul a ajuns la putere, lumea literară a avut de suferit iar grupul a trebuit să se destrame pentru că era permis doar realismul. Începe să scrie filosofic și mitologic, ceea ce va fi o noutate în acele vremuri, iar în 1959 publică primul volum din Cartea cu Apolodor, o operă ce a reușit să fascineze toți copiii. Un pinguin ce pleacă din Labrador pentru a-și urma visul de a cânta la cor. În drumul său se întâlnește cu zeci de personaje ce îi vor face drumul și despărțirea de frații săi mai ușoare. În 1964 apare și volumul al doilea care se bazează pe prietenia dintre Apolodor, leul Amadeu și cangurul Ilie. Aceștia stăteau tot timpul împreună și treceau prin o grămadă de aventuri care mai de care. Iarna mergeau la ski, vara la plajă, dar Apolodor nu putea sta în soare așa că se odihnea în apă. Pe fiecare pagină vei descoperi o aventură amuzantă a celor trei prieteni, și mai ales pentru copii acestea sunt mici lecții de viață.

Pe site-ul nostru poți găsi ediția Humanitas din 2003 și pe cea oferită de editura Arthur din 2017. Până ce România va ieși din influența socialistă, Naum va scrie poezii suprarealiste pe ascuns și le va publica de abia spre sfârșitul vieții. După 1968 va deveni un autor important și va fi invitat să țină prelegeri în Germania, Olanda și Elveția. Volumele sale vor fi traduse în câteva limbi și așa va ajunge să primească un premiu chiar din America.