Gene Wolfe - Cartea soarelui nou

Lacul soarelui lung, Cavalerul sau Vrăjitorul sunt doar trei dintre romanele cu care Gene Wolfe a reușit să uimească întreaga planetă. S-a născut pe 7 mai 1931 în orașul New York și încă din copilărie a fost pasionat de literatură. Când studia la Universitatea din Texas sa operă în revista studențească dar nu a ajuns în ochii publicului larg. Nu a apucat să își termine studiile pentru că a trebuit să lupte pe frontul din Coreea însă când s-a întors a absolvit cu brio ingineria industrială la Universitatea din Houston. Mulți ani la rând a fost scriitor și editor pentru publicația Plant Engineering și a reușit să aducă o îmbunătățire masivă în cadrul mașinăriei ce produce cipsurile Pringles. Deși nu a ajuns autor de bestseller, autorul a fost extrem de apreciat în rândul criticilor dar și al colegilor săi și chiar și acum este considerat unul dintre cei mai buni scriitori de science fiction, adesea fiind asemănat cu Isaac Asimov. De premii nici nu mai trebuie să vă spun pentru că palmaresul său este unul impresionant. Pe lângă faptul că a fost nominalizat de 16 ori la Premiul Nebula, a reușit să câștige, printre altele, 5 Premii Locus, 2 Nebula și 3 World Fantasy.

Seria fantastică "Cartea soarelui nou" a fost publicată între anii 1980 și 1994 la editura Simon& Schuster. În limba română apare în 2011 la editura Leda.

De-a lungul anilor a câștigat numeroase premii, cum ar fi Hugo, Campbell Memorial sau Mythopoeic Fantasy, și asta pe bună dreptate pentru că este una dintre cele mai bune serii din trecutul apropiat. Scriitorul nu intenționa să scrie o serie întreagă, totul a început de la o nuvelă de nici 100 de pagini numită Sărbătoarea Sfintei Ecaterina însă inspirația l-a lovit și nu s-a mai putut opri. Noroc cu această întâmplare, pentru că altfel nu s-ar mai fi clasat pe locul trei în topul celor mai bune romane fantasy scrise înainte de 1990.

Facem cu cunoștință cu Severin, un tânăr curajos ce acum este ucenic Căutătorilor de Adevăr și Pocăință. Pentru că la un moment dat i-a fost milă de un prizonier, a fost exilat în orașul Thrax iar aici se va juca cu moartea și viața la tot pasul. Pentru că povestea este plasată la mii de ani distanță în viitor, avem parte de peisaje uimitoare  iar cel mai ciudat dintre ele ar fi soarele care s-a stins după atâta vreme. De multe ori s-a considerat că volumele ar fi un puzzle literar pentru că fiecare cuvânt are o conexiune, o semnificație și la o distanță chiar și de 200 de pagini te poți aștepta să găsești o surpriză.  Severin tot încearcă să o facă pe eroul de multe ori și nu îi iese tot timpul, uneori se îndrăgostește de cine nu trebuie, alteori ucide omul nepotrivit, dar per total are o viață așa de interesantă. Dar el nu e singurul ce mai suferă uneori, Pământul, numit aici Ultrh, este pe moarte și se întâmplă această nenorocire, totul se va schimba.

De-a lungul anilor criticii l-au asemuit pe Severin cu Iisus Hristos datorită călătoriilor făcute și faptelor bune sau rele. Sângerarea din frunte ca și cum ar fi o coroană de spini, învierea și călătoria în grădina măslinilor sunt doar trei asemuiri pe care le puteți observa cu ușurință, dar mai sunt și unele mistice ce nu ies atât de ușor la suprafață.