Reportajul literar “Cartea Oltului”, de Geo Bogza, a apărut în anul 1945, fiind publicat de editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, autorul realizând o adevărată operă documentată, în ceea ce privește detaliile de ordin geografic, monografic, istoric, folcloric sau tradițional despre martorul unor evenimente rămase în memoria națională, râul Olt.
Cartea, scrisă în perioada interbelică, în timp ce autorul se ascundea de frica bombardamentelor asupra rafinăriilor ploieștene, prezintă o întreagă descriere a râului, de la izvorâre, până la vărsarea în Dunăre, iar pe lângă această latură geografică, Geo Bogza, prezintă și îndeletnicirile oamenilor din zonă sau prezintă lăcașele de cult, care există și astăzi de-a lungul Oltului.
Printre cele mai importante edituri care au publicat cartea, putem aminti de editura Fundația Regele Mihai, 1945, în format cartonat, editura Minerva, 1976, 1985, în format cartonat, editura Albatros, din colecția Lyceum, 1979, în format broșat sau editura Litera, din colecția Biblioteca pentru Toți - Jurnalul Național, 2012, în format cartonat, cu supracopertă.
Geo Bogza s-a născut la data de 6 februarie 1908, în localitatea Blejoi, din județul Prahova, fiind un important scriitor, poet, jurnalist, critic literar sau adept al teoriei avangardiste, fiind considerat creatorul suprarealismului în România.
Tânărul Geo Bogza, termină cursurile primare, la Ploiești, în anul 1919, pentru ca din anul 1921 să urmeze cursurile Școlii de Marină din Constanța și Galați, pe care le finalizează în anul 1925.
Din anul 1928, începe să editeze revista “Urmuz”, din Câmpina și să publice regulat în reviste importante ca “Bilete de papagal” sau “Unu”.
În anul 1929 debutează în volum, publicând opera “Jurnal de sex”, iar patru ani mai târziu, volumul de poeme “Poemul invectivă”, pentru care este acuzat de “pornografie”, fiind încarcerat datorită limbajului avangardist și explicit pentru acea perioadă. Din anul 1945 se alătură Partidului Comunist, fiind mai apoi deputat, iar, în anul 1955, membru al Academiei Române. Primește în anul 1978 Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor, pentru o întreagă operă piperată, pe care a văzut-o diferit și pentru care a și suferit câțiva ani.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de volumul de poeme “Ioana Maria”, 1937, reportajul “Oameni și cărbuni în Valea Jiului”, 1947, “Cântec de revoltă, de dragoste și de moarte”, 1947 sau “Orion”, 1976.
Reportajul literar “Cartea Oltului”, de Geo Bogza, reprezintă o caracterizare complexă a râului Olt, realizată de avangardistul, Geo Bogza, o istorie văzută prin ochii unui râu care a fost martorul unor evenimente marcante din secolul trecut.
Geo Bogza vorbește despre tumultul râului, despre forța pe care o degajă atunci când îi asculți curgerea, ca o înțelepciune ce dăiunuiește de secole, ori despre vechile obiceiuri ale oamenilor din zonă, cum ar fi meșteșugul plutăritului pe Olt, un obicei care s-a pierdut cu timpul.
Autorul prezintă viața oamenilor din localitatea Olanu, care, cu ajutorul trenului urcau la munte, iar, de acolo coborau pe plute cu lemne, pe care le transportau din zona Lotrului, de lângă Brezoi, până în zonele de câmpie de pe Dunăre, acolo unde oamenii aveau mare nevoie de lemne.
Pe lângă această tradiție a oamenilor din zonă, autorul vorbește despre Mănăstirea Cozia, autorul făcând o scurtă trecere în revistă a detaliilor istorice și a ctitorului Mircea cel Bătrân.
Despre locuitorii din micuța localitate Ciunget, Bogza afirmă că “par că vin din viforul trecutului”, realizând o descriere amănunțită a acestora,fiind oameni care cresc oi și vite,animale, din care trăiau și își confecționau căciuli și cojoace : “cojocul, din piei de oaie, iar nasturii i-au tăiat din lemn de corn”.
Geo Bogza realizează o adevărată frescă strămoșească a unei albii de râu, care ascunde de secole mistere, tradiții, obiceiuri și îndeletniciri, pe care omul modern, are tendința să le uite sau să le arunce în meteahna trecutului.