Volumul de poezii, Plumb, de George Bacovia, a apărut în anul 1916, la editura Flacăra, din București, fiind chiar volumul de debut al autorului care a creat un adevărat stereotip în ceea ce privește imaginile sumbre și cromatica gri, conturând în literatura română simbolismul.
Printre alte edituri care au publicat volumul, putem aminti de Editura pentru Literatură, 1966, în format cartonat, cu supracopertă, editura Minerva, ediție bilingvă, 1980, în format cartonat, cu supracopertă, editura Hyperion, 1992, în format broșat, sau editura Litera, din colecția Biblioteca pentru toți – Jurnalul Național, 2009, în format cartonat.
George Bacovia, pe numele adevărat, George Andone Vasiliu, s-a născut la data de 16 septembrie 1881, în orașul Bacău, fiind considerat cel mai mare poet simbolist român, poezia lui Bacovia fiind apreciată de critici pentru originalitate, pentru discursul sumbru sau pentru cromatica pregnantă prezentă în versurile arhicunoscute ale poetului.
Tânărul George Vasiliu, începe de la o vârstă fragedă să învețe limba germană, pentru ca în 1889, să urmeze prima clasă la un pension din orașul natal, iar în anul 1891 să urmeze cursurile Școlii Primare Domnească nr. 1, din Bacău.
În anul 1894, se înscrie la Gimnaziul Ferdinand, din Bacău, fiind la un moment dat închis o noapte în turnul bisericii Precista, acest moment fiind mai târziu imortalizat de poet în poezia Amurg violet, din 1899.
Anii de liceu, sunt traumatizanți pentru poet, însă se remarcă la muzică, punând pe note mai multe poezii celebre, excelând la vioară, dar și la alte instrumente, precum și la desen și gimnastică.
Fire bolnăvicioasă, se internează în anul 1914 la un sanatoriu din București, publicând într-un supliment literar al unui ziar al epocii, poezii și recenzii, pentru ca mai apoi să se ocupe de publicarea volumului Plumb.
De-a lungul vieții, păstrează o relație de prietenie puternică cu Alexandru Macedonski, pe care îl întâlnește la cenaclu, publicând poezii, proză sau recenzii sub mai multe pseudonime.
Printre cele mai importante volume publicate de autor putem aminti de volumul Scântei galbene, 1926, Comedii în fond, 1936 sau Ștanțe burgheze, 1946.
Volumul de poezii Plumb, de George Bacovia, a reprezentat pentru literatura din România un nou val, în ceea ce privește discursul literar propus de autor, împrumutat cumva de la celebrii simboliști francezi Charles Baudelaire sau Paul Verlaine, ori din simbolismul propus de americanul Edgar Alan Poe.
Volumul însumează cincizeci de poezii care tratează tema morții, a sumbrului, a limitării din societate, un discurs poetic strident, care își propune să lovească scurt în mințile cititorilor, imagini care au rezonanță, nu doar cromatică, imagini care strigă și își spun durerea, iar imaginea plumbului are aici o putere pregnantă, fiind motivul folosit cel mai frecvent de poet, sugerând greutatea care apasă (“și-i atârnau aripele de plumb”), dar și staticul și senzația de frig.
Sunt prezente în volum și poezii care exprimă imagini din natură, iar aici putem aminti de poeziile, Pastel, Amurg sau Amurg violet, principalul element definitoriu în construcția acestora, fiind întunericul, lumina crepusculară sau imaginea toamnei surprinsă de autor în tente de gri și galben pal.
Forța cu care Bacovia își creează discursul poetic, face poezia acestuia să dăinuiască în lieratură și să fie categorisită ca prima și cea mai originală formă a simbolisticii lierare românești, un “plumb”, care are și astăzi rezonanță în societatea distanțată social.