George Balaita - Lumea in doua zile

„Tot ce scriu e un exercițiu de proză”, spunea George Bălăiță, romancierul clasic al României contemporane. Născut în Bacău și școlit la București, Bălăiță cochetează de mic cu literatura, religia și istoria. Mai târziu, se va îndrepta către studiul științelor exacte, dar se va întoarce spășit la marea sa dragoste: proza. Scrie mult, la început fără noimă și fără să urmărească o acțiune clară sau un personaj bine definit. Treptat, își găsește liniștea în documente vechi, manuscrise despre filosofia antică, ori alte tratate de istorie a civilizației.

Deși pasionat de lumea veche, operele sale sunt actuale și ancorate în secolul XXI. Redactor șef adjunct la Ateneu pentru o vreme, George Bălăiță se prindă prin lumea bună a României, ia parte la fel și fel de evenimente „mondene" și cunoaște oameni care îi vor schimba percepția despre viitor. Influențat de tot ce citise și ce văzuse, reușește să se concentreze asupra unor aspecte fundamentale ale lumii, pe care ulterior le va trata în manuscrisele sale. Studiul lui Goethe sau al rusului Maxim Gorki îl va marca puternic și îl va trezi la viața din reveria meditativă în care căzuse.

Spirit nestatornic, Bălăiță întreprinde numeroase călătorii în străinătate, de unde își culege sursele de inspirație. Sub impresia occidentalismului, încă neajuns în România, scriitorul își începe primul jurnal.

Revenind la romanele sale, fără teama de a greși, unul singur avea să îi aducă un renume pe piața națională de carte, „Lumea în două zile”.

Apărut pentru prima dată în 1975, romanul este un elogiu adus vieții, dar și o metamorfoză a spiritului. La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale opere: Polirom (2004), Prietenii Cărții (1993), Minerva (1993).

În centrul acțiunii se află un funcționar important, bătrân și obosit de sistem, Antipa. De la început și până la sfârșit, acesta se află într-o permanentă căutare și luptă cu toți și toate.

Aici Bălăiță ne amintește cumva de James Joyce și al lui „Portret al artistului la tinerețe”, dar la o scară mai mică. Înțelegem că în viața lui Antipa se zbat două lumi, fiecare guvernată de o entitate, una mai puternică decât cealaltă.

Astfel, viața trăită de Antipa este când plictisitoare și monotonă, când antrenantă și vioaie. Fără să știm, pătrundem alături eroul nostru într-o lume fără sfârșit, ori într-o viață fără viață, într-un spațiu gri, măcinat de gânduri și îndoieli.

Întreg manuscrisul este o călătorie fascinantă, dar lentă și statică cumva către regăsire. Urmărim evoluția unui singur personaj, dar, în același timp, îi urmărim regresul. Roman progresist și plin de metafore și simboluri ascunse, avea să stârnească numeroase controverse la data apariției. Ulterior, talentul de prozator neimplicat în acțiune al lui Bălăiță, avea să fie puternic apreciat în cercurile literare din București și din țară.