Romanul “Cartea nunții”, de George Călinescu, a reprezentat primul roman scris de autor în stilul balzacian pe care l-a venerat în decursul vieții. Primul capitol al romanului a apărut în revista “România literară”, în anul 1932, fiind însă intitulat inițial “Ursitoarele”.
Mai târziu, în anul 1933, apare și ultimul foileton, reprezentând ultimul capitol al romanului în revista “România literară”, pentru ca în același an să apară și volumul de debut la editura “Adevărul”, de această dată sub numele de “Cartea nunții”. Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura “Eminescu”, 1972, editura “Facla”, 1989 sau “Cartex 2000”, 2006.
George Călinescu s-a născut la data de 19 iunie 1899, în București, fiind unul dintre cei mai de seamă critici, scriitori, publiciști și istorici literari români ai secolului XX, fiind marele autor al amplei opere critice literare “Istoria literaturii române de la origini până în prezent”.
Este considerat, alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu, cel mai important critic literar român din toate timpurile, cochetând cu toate creațiile literare, chiar dacă și-a dedicat mare parte din viață criticii literare.
În anul 1907, la vârsta de opt ani, a fost înfiat de familia Călinescu, acesta purtând până atunci numele familiei naturale (Vișan).
Primele clase primare le parcurge la Iași și la București, apoi urmează cursurile liceului “Gheorghe Lazăr”, pentru ca în anul 1919 să frecventeze cursurile “Facultății de Litere și Filozofie”, din București, fiind licențiat în anul 1923.
Devine mai târziu profesor de limba italiană în diverse licee bucureștene și timișorene, pentru ca mai târziu să obțină o bursă în Italia pentru doi ani.
În anul 1926, frecventează cenaclul “Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, unde citește primele sale creații, pentru ca în anul 1929 să se căsătorească cu Alice Vera, iar povestea plină de amuzament a primei lor întâlniri să fie detaliată în romanul “Cartea nunții”.
Debutează în 1926 în revista “Universul literar”, iar mai apoi colaborează cu diferite reviste importante ale epocii, cum ar fi “Gândirea” sau “Viața literară”. Între anii 1933 și 1934, conduce revista ieșeană “Viața literară”, publicând autori importanți ai epocii.
Printre cele mai notabile opere ale autorului, putem aminti de „Viața lui Mihai Eminescu", 1932, “Enigma Otiliei”, 1938, “Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, 1941, “Bietul Ioanide”, 1953, sau “Scrinul negru”, 1965.
Romanul “Cartea nunții”, de George Călinescu, este un roman realist, de dragoste, scris în stilul operelor lui Balzac, fiind doar o mică piesă din complexitatea operelor semnate de marele romancier francez.
Romanul prezintă o poveste de dragoste citadină, desfășurată în București, între Jim, în vârstă de 25 de ani, student la Paris și Vera, cea pe care o întâlnește în tren, în urma unei călătorii, și pe care o sărută atunci când trenul traversează un tunel. Acest moment rămâne stingher, acțiunea romanului fiind concentrată pe alt plan, și anume al prezentării casei familiei lui Jim din strada Udricani.
În casă locuiește atât mama sa, Magdalina, cât și unchii și mătușile acestuia, unchiul Silvestru, domnul Popescu, soțul Caterinei, Mali, Agepsina, Lisandrina, Ghenca, Fira, Chiva și Iaca.
Silvestru, fiind profesor de istorie, surprinde un tânăr încercând să copieze la un examen și îi confiscă oracolul, iar, mai apoi, tânărul își roagă sora să meargă acasă la profesor și să îi recupereze oracolul.
Se dovedește că acea fată era chiar Vera Policrat, fata pe care Jim a întâlnit-o în tren, iar aceasta se îndrăgostește de el, înfiripându-se o frumoasă poveste de dragoste.
Pe celălalt plan al romanului, ne este prezentată casa cu molii, mătușile lui Jim care erau superstițioase și nu ieșeau din casă, dar și povestea tragică a lui Silvestru, care nu a avut noroc în dragoste și care, în urma unei împrejurări nefericite află că este steril și, cuprins de gânduri negre, se sinucide.
Averea, în final, le revine celor doi tineri căsătoriți, care rămân în casa cu molii, iar mătușile sunt mutate în altă casă mai îndepărtată.
Opera prezintă o frescă a societății bucureștene, realizând o analiză mai amplă a trăirilor psihologice a personajelor, având mai multe conotații, de la cea erotică, la cea dramatică, socială, psihologică, arhitecturală sau umoristică, aspecte pe care autorul le concentrează într-o operă cu “statut” în literatura română.