Cartea Istoria literaturii române scrisă de George Călinescu, a apărut ca o prescurtare a ediției princeps din 1941 - Istoria literaturii române de la origini până în prezent.
Această carte nu este o simplă prescurtare a ediției mari și nu scutește de lectura celei dintâi, dimpotrivă, e un adaos în scopul de a rezuma impresiile generale. Nu sunt aici biografiile, amănuntele de istorie literară. Materia a fost prelucrată și, dacă în multe locuri cititorul va regăsi caracterizări din ediția mare, asta vine de acolo că un adevăr nu poate fi exprimat decât cu aceleași cuvinte.
La apariția acestei cărți s-a pus foarte acut problema raporturilor scriitorului cu viața, și dacă se cuvine ca artistul să rămână în "turnul de fildeș" sau să coboare în vâltoarea vieții. Ne întoarcem mereu la problema "artă pentru artă" ori "artă cu tendință". Realmente, n-a fost niciodată vreun conflict între viață și artă și discordia e un efect al echivocării termenilor. Autorul ca om trebuie să aibă idei și atitudini și să le trăiască intens. Cu cât trăiește mai intens cu atât suntem mai siguri că va fi în stare să priceapă aspecte tot mai adânci ale existenței.
Opera lui George Călinescu nu avea practic un model european, există foarte puține asemenea opere de sinteză, o istorie a literaturii engleze Histoire de la littérature anglaise (1864) scrisă de Hypolitte Taine, și una a literaturii franceze cu ilustrații a lui Gustave Lanson. Călinescu a combinat cele două surse și a obținut un hibrid extrem de interesant. Cu mențiunea că nici o istorie literară europeană de autor nu-și propunea acest obiectiv extrem de ambițios de a duce istoria literaturii de la origini până în prezentul momentului scrierii ei. Evident G. Călinescu a avut avantajul unei relative scurtimi a istoriei literaturii române, care explodează la noi după revoluția pașoptistă.